Tarifele de 100% apasă pe Ungaria și Slovacia

Senatul SUA a adoptat pe 7 august, cu 86 de voturi pentru și 11 împotrivă, un proiect de lege privind sancțiuni împotriva Rusiei și Iranului, care ar permite tarife de până la 100 % pentru bunurile importate din cele mai mari cinci state cumpărătoare de petrol și gaze rusești. O parte a presei europene a tratat votul ca și cum măsura ar fi deja în vigoare. Nu este. Proiectul trebuie să treacă și de Camera Reprezentanților, aflată în vacanță parlamentară până în septembrie, apoi să fie semnat de președinte. Până atunci, niciun tarif nu se aplică.

Felul în care este construită amenințarea contează însă de pe acum, pentru că țintește indirect statele membre ale UE care au întârziat cel mai mult ruperea dependenței de energia rusească.

Proiectul clasifică statele, apoi le taxează

Textul nu numește țări. Creează un mecanism de clasificare: președintele ar putea impune taxe vamale de până la 100 % pentru importurile din cele cinci state care au cumpărat cel mai mult țiței sau gaz natural din Rusia în ultimele douăsprezece luni (Congress.gov). Lista ar urma să fie actualizată o dată la 180 de zile. Separat, proiectul autorizează tarife de până la 500 % pentru bunurile importate direct din Rusia.

Statele pot ieși de pe lista gazului dacă importă mai puțin de 15 % din totalul exporturilor rusești de gaze și reduc activ această dependență. Președintele păstrează și dreptul de a acorda derogări atunci când un tarif ar intra în conflict cu interesele naționale ale SUA (CBS). Congresul i-ar da Casei Albe un instrument, nu o comandă automată. Nivelul final al tarifelor ar fi decis de administrație, nu fixat definitiv prin textul legii.

Ungaria și Slovacia sunt în zona de risc

În interiorul UE, cele mai expuse state sunt cele care primesc încă țiței rusesc prin conducta Drujba, infrastructura din epoca sovietică ce leagă Rusia de Europa Centrală prin Belarus. Când Bruxellesul a interzis în 2022 petrolul rusesc transportat pe mare, a permis excepții pentru livrările prin conductă. Ungaria și Slovacia sunt cele două state membre care încă folosesc aceste derogări. Comisia Europeană spune că lucrează cu ambele guverne pentru diversificare, dar niciunul nu a prezentat o dată concretă pentru ieșirea din dependență.

Ungaria ar putea ajunge plauzibil în primele cinci state vizate. Proiectul american pune însă o întrebare diferită de cea discutată de regulă la Budapesta. Nu contează ponderea energiei rusești în mixul energetic al Ungariei, ci ponderea Ungariei în totalul exporturilor rusești de gaze, iar cele două valori sunt foarte diferite. Pe partea de gaze, această regulă de exceptare ar putea proteja Budapesta.

Expunerea Slovaciei este mai directă. Rafinăria Slovnaft procesează în continuare țiței venit prin Drujba, Gazprom rămâne cel mai mare furnizor de gaze al Slovaciei, iar guvernul nu are un calendar de înlocuire.

Belgia este un caz mai îngust. În iulie, tot gazul natural lichefiat, adică LNG transportat cu nave specializate, care a ajuns în Belgia a fost rusesc. O mare parte trece însă prin terminalul Zeebrugge pentru reexport, nu pentru consum belgian. Dacă administrația americană va calcula clasamentul după încărcăturile descărcate, nu după utilizarea finală, exportatorii belgieni ar putea suporta tarife pentru energie pe care țara nu a consumat-o. Riscul depinde de definiția pe care Washingtonul o va da noțiunii de „cumpărător”.

Ungaria ia decizia energetică, Bruxellesul gestionează costul comercial

Politica comercială este o competență exclusivă a UE, potrivit Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene: doar Bruxellesul poate negocia condiții comerciale sau poate riposta în numele statelor membre. Ungaria și Slovacia nu pot încheia un acord separat cu Washingtonul. Dacă un tarif american lovește exporturile ungare sau slovace, răspunsul revine Bruxellesului, care ar trebui să apere state a căror dependență de energia rusească este privită de mare parte a blocului ca o vulnerabilitate.

Proiectul Senatului funcționează ca presiune externă asupra unei probleme pe care Bruxellesul nu a reușit să o rezolve de la o capitală la alta. Comisia a gestionat statele reticente prin derogări și calendare. Washingtonul propune un stimulent mai dur: dacă un stat continuă să cumpere energie rusească, exportatorii săi plătesc.

Presiunea există deja. Exportatorii din Ungaria și Slovacia care trimit mărfuri în SUA, de la automobile și utilaje până la produse chimice, au acum o problemă de planificare. Prețurile contractelor, termenele de livrare și riscul vamal se schimbă atunci când un tarif de 100 % devine plauzibil, chiar dacă nu a fost încă impus. Instrumentele proprii de sancțiuni ale UE nu au creat acest tip de incertitudine comercială.

Rămâne deschis dacă proiectul va trece de Camera Reprezentanților. Dar mecanismul de clasificare, actualizat din șase în șase luni, schimbă întrebarea pentru Budapesta și Bratislava: dependența de energia rusească nu mai este doar o temă politică. Devine o problemă comercială imediată.