Germania rămâne fără polițiști la frontiere

Toalete mobile la Sigmarszell. Același aranjament la punct după punct de control de-a lungul frontierelor Germaniei. Polițiști mutați de la proteste la ture la graniță, apoi la meciuri de fotbal, fără timp real de recuperare. Măsura introdusă de Berlin în septembrie 2024 ca răspuns temporar de securitate s-a transformat într-o operațiune aproape permanentă (Tagesschau), iar responsabilul numit de Bundestag să monitorizeze condițiile din poliție spune că sistemul nu mai poate continua așa.

14.000 de polițiști, mai puțini migranți

Uli Grötsch, comisarul independent al Bundestagului pentru poliția federală, adică instituția parlamentară care supraveghează condițiile de lucru din poliție, și-a publicat săptămâna aceasta raportul anual pe 2026. Concluzia este directă: controalele Germaniei la frontierele interne generează o „povară extraordinară” și nu sunt sustenabile (RP Online).

Aproximativ 14.000 de polițiști sunt mobilizați la granițe, acumulând ore suplimentare și dispărând din gări, aeroporturi și de la marile evenimente (Spiegel). Pregătirea profesională și capacitatea de reacție în situații de criză sunt afectate, pentru că instructorii și echipele specializate sunt trase în rotațiile de la punctele de control (Süddeutsche Zeitung). La Bad Reichenhall, la frontiera cu Austria, între 20 și 25 de polițiști dintr-o unitate mobilă de supraveghere stau permanent la un singur punct de trecere, ceea ce îi face indisponibili pentru controale privind interdicția cuțitelor în gările din München sau Nürnberg (RP Online).

Argumentul oficial se subțiază. Intrările neregulamentare din primul semestru al lui 2026 au coborât la puțin sub 25.000, cu aproximativ 22 % mai puțin decât în anul precedent, dar Germania a păstrat același număr de polițiști în aceleași puncte de control (Spiegel, Tagesschau).

Instanțele critică măsura, controalele continuă

Tribunalul Administrativ din München a declarat ilegale, în trei cazuri, controalele de la punctul de trecere cu Austria, apreciind că durata și modul lor de organizare ar putea încălca Codul Frontierelor Schengen, regulile UE care garantează libera circulație fără pașapoarte la frontierele interne (Finanznachrichten/dpa-AFX). Instanța a refuzat însă să blocheze controalele viitoare. În practică, oamenii suportă mai întâi verificarea și o contestă abia după aceea.

Ministrul de interne Alexander Dobrindt a recunoscut presiunea asupra poliției. A legat însă orice prelungire după septembrie de trei criterii: evoluția migrației, protecția frontierelor externe și noile reguli europene în materie de azil, intrate în vigoare la 12 iunie (n-tv). Logica este că, dacă mai puțini oameni intră neregulamentar, iar celelalte state UE preiau o parte din presiune prin sistemul de azil reformat, Germania ar putea să reducă operațiunea de la granițe. Problema este că niciunul dintre aceste criterii nu are un prag public, astfel încât nu se poate verifica momentul în care ar fi îndeplinit.

Comisia Europeană a cerut Germaniei și altor opt state să renunțe treptat la controalele interne și să treacă la alternative mobile, bazate pe evaluarea riscului (The Brussels Times). Puterea Comisiei este însă limitată prin arhitectura Schengen: statul membru acționează primul și notifică Bruxelles-ul ulterior. Comisia poate să analizeze, să exercite presiune politică și, eventual, să deschidă litigii. Nu poate opri controalele printr-o simplă decizie administrativă (Verfassungsblog).

Vecinii suportă costuri pe care nu le pot calcula

Poliția de frontieră din Polonia a verificat 3,84 milioane de persoane la granițele cu Germania și Lituania într-un an, cele mai multe pe segmentul german (RMF24). Luxemburgul depinde de aproximativ 230.000 de lucrători transfrontalieri care fac zilnic naveta din Franța, Belgia și Germania. Controalele și perturbările de transport lovesc o rețea de navetă deja tensionată, iar unii angajați spun că se simt „luați ostatici” (RTL Infos, Vosges Matin).

Niciun stat vecin nu a prezentat o estimare fermă a costurilor. Niciunul nu se află însă într-o poziție foarte solidă pentru a protesta: Franța menține propriile controale Schengen continuu de la atentatele din 2015, iar Polonia și-a prelungit controalele cu Germania până în octombrie. Cu cât mai multe state folosesc excepția, cu atât devine mai dificil ca Germania să fie acuzată credibil că depășește cadrul permis.

Raportul lui Grötsch indică și o problemă de drepturi. Biroul său a deschis anchete în 33 de cazuri de profilare rasială și a consemnat o creștere de 58 % a numărului total de sesizări față de perioada precedentă (Süddeutsche Zeitung, Zeit). Polițiștii se epuizează. Călătorii nu pot evita controale pe care o instanță le-a calificat drept ilegale. Ambele părți absorb costul unor măsuri „temporare” devenite permanente.

Germania a normalizat o excepție de la una dintre libertățile fondatoare ale UE fără să prezinte dovezile cerute de amploarea operațiunii. Comisarul pentru poliție, instanțele, Comisia Europeană și statele vecine ajung, din unghiuri diferite, la aceeași concluzie: costul operațiunii depășește rezultatele. Cel care trebuie să explice mai departe este Dobrindt. Până acum, a oferit un termen în septembrie și trei condiții pe care publicul nu le poate verifica.