Drone suspecte la obiective nucleare europene

Spiegel și The Guardian, citând o analiză asociată Institutului Internațional pentru Studii Strategice, un think tank de apărare cu sediul la Londra, au relatat că aproximativ 144 de incidente suspecte cu drone au fost înregistrate în peste zece state europene de la sfârșitul anului 2024 (Spiegel, The Guardian). Țintele nu par alese întâmplător: baze militare care găzduiesc aeronave cu capacitate nucleară în Marea Britanie, Belgia și Țările de Jos, baza franceză de submarine de la Île Longue, centrale electrice și porturi. Evaluarea citată indică o posibilă legătură cu Rusia, inclusiv prin folosirea unor nave comerciale sau a unor vase din așa-numita flotă din umbră ca platforme de lansare.

Niciun guvern european nu a acuzat însă oficial Rusia. Nicio dronă nu a fost prezentată public cu un lanț criminalistic complet, de la recuperare până la analiza tehnică. Perchezițiile efectuate asupra unei nave suspecte, HAV Dolphin, nu ar fi găsit nimic relevant, potrivit relatărilor Spiegel și t-online (Spiegel, t-online). Tiparul rămâne îngrijorător pentru că obiectivele vizate sunt militare și energetice. Proba, însă, este încă incompletă.

Unde se rupe lanțul de autoritate

Atribuirea neclară contează pentru că întârzie reacția. O dronă mică, zburând la joasă altitudine deasupra unei baze militare și posibil lansată de pe o navă comercială cu proprietari greu de identificat, se strecoară printre sistemele de securitate construite de Europa. Un stat își poate controla propriile ape teritoriale. Dincolo de acestea, are nevoie de un temei juridic: acordul statului de pavilion, încălcarea unui regim de sancțiuni sau probele unei infracțiuni (UNCLOS). În aer, poliția aeriană a NATO a fost gândită pentru avioane rapide și rachete, nu pentru drone ieftine, care zboară aproape de sol și dispar înainte ca interceptoarele să poată reacționa (NATO).

La sol, poliția anchetează, gărzile de coastă patrulează, iar comandanții militari protejează obiectivele sensibile. Decizia de a bruia sau de a doborî o dronă deasupra unor zone populate rămâne însă o chestiune de drept național, fără un prag comun la nivel european (New York Times).

Instrumentele UE pot clarifica imaginea, dar nu pot înlocui decizia statelor. Operațiunile maritime din Marea Baltică reunesc active naționale ale gărzilor de coastă, imagini satelitare și drone de supraveghere pentru monitorizarea navelor suspecte (Finnish Border Guard). Sancțiunile UE pot include nave pe liste negre, le pot îngreuna accesul la asigurări și pot ridica costul flotei ruse din umbră (Council of the EU). Dar nici UE, nici NATO nu pot urca la bordul unei nave suspecte sau neutraliza o dronă în locul unui guvern național. Decizia tactică rămâne la statul pe teritoriul căruia are loc incidentul. Operațiunile de zonă gri sunt construite tocmai pentru a exploata acest tip de întârziere.

Scepticismul util al Danemarcei

Nu toate guvernele citesc probele în același fel. Presa daneză a oferit cea mai clară contrapondere la tonul alarmist. Politiken a descris un caz în care o navă militară daneză ar fi fost înconjurată de patru drone, iar oficialii au vorbit despre un „actor capabil”. Aceeași relatare a pus însă sub semnul întrebării dacă probele justifică etichetarea episodului drept operațiune rusă (Politiken). Weekendavisen a mers mai departe: în unele cazuri europene, probele publice sunt slabe, iar în Danemarca rămâne dificil de stabilit chiar dacă dronele au fost într-adevăr prezente (Weekendavisen).

Acest scepticism nu demontează ipoteza rusă, dar avertizează asupra unui alt risc. Dacă guvernele invocă amenințări hibride fără să arate probe, cetățenii sunt împinși între încredere oarbă și respingere totală. Ambele avantajează Moscova. În formularea Politiken, „panica dronelor” din Danemarca ar putea fi exact ceea ce își dorea Putin: incertitudine care produce frică fără să aibă nevoie de demonstrație publică.

Când aplicarea legii mută problema la vecini

Suedia a arătat cum poate arăta o reacție națională. După controale ale gărzilor de coastă la bordul unor nave, mai multe vase sancționate ar fi evitat apele teritoriale suedeze (Sjöfartstidningen). Comentatori suedezi au observat că traficul s-ar putea muta pur și simplu spre apele daneze și germane, unde aplicarea regulilor este mai slabă (Expressen). Relatările germane confirmă această tendință: rutele tancurilor petroliere din flota din umbră s-ar fi apropiat de coasta Germaniei (n-tv).

Este un tipar european cunoscut. Amenințarea trece granițele mai repede decât autoritatea. O acțiune fermă într-o țară testează instrumentele juridice, dar flota se mută mai departe. Franța tratează, la rândul ei, dronele ieftine cu rază lungă drept o breșă urgentă în apărare: lipsa unor metode rapide și accesibile de detectare și oprire a dronelor mici. Armata franceză adaptează sisteme în straturi pentru a acoperi acest gol (Le Monde).

Dosarul public nu conține încă elementele care ar închide cazul: drone recuperate cu componente electronice trasabile, trasee radar care să lege un zbor de o navă sau atribuiri oficiale prin care guvernele să numească Rusia cu suficientă siguranță juridică. Evaluarea asociată IISS este că o legătură rusă este foarte probabilă. Guvernele au evitat, în mare parte, să spună același lucru oficial.

Europa se confruntă deja cu vulnerabilitatea. Întrebarea rămasă deschisă este cine poate construi lanțul de la suspiciune la acțiune legală înainte de următorul incident.