Gibraltar trece la frontiera biometrică

Aproximativ 15.000 de navetiști au trecut zilnic între Spania și Gibraltar, la 15 iulie, fără să mai prezinte pașaportul la frontiera terestră, pentru prima dată după mai bine de un secol (BBC, Ministerul spaniol de Externe). Tratatul semnat cu o zi înainte la Bruxelles de ministrul britanic Stephen Doughty și de comisarul european Maroš Šefčovič nu desființează frontiera externă a UE. Mută controlul Schengen — verificarea pașaportului și a identității pentru accesul în spațiul comun de circulație al UE — de la vechiul gard metalic din La Línea la aeroportul și portul Gibraltarului, unde ofițerii spanioli și cei gibraltarieni lucrează acum în paralel (Guvernul britanic, Brussels Times). Disputa de suveranitate rămâne blocată. Fricțiunea zilnică este mutată în alt punct al sistemului.

Spania controlează poarta Schengen

Spania decide acum cine intră în spațiul Schengen prin aeroportul și portul Gibraltarului. Ofițerii spanioli fac acolo controalele complete de intrare și ieșire, cu acces la bazele de date de securitate ale UE (Ministerul spaniol de Externe). Madridul păstrează și dreptul de a declanșa suspendarea sau încetarea aranjamentului, ceea ce înseamnă că poate bloca acordul dacă apreciază că termenii sunt încălcați. Gibraltarul și Regatul Unit își mențin propriile controale, separate, în aceleași facilități.

Fiecare parte prezintă rezultatul drept o victorie. Londra susține că suveranitatea britanică este „protejată integral și expres” (Guvernul Gibraltarului). Spania afirmă că revendicarea sa de suveranitate rămâne neatinsă (RTVE). Joseph Garcia, viceprim-ministrul Gibraltarului, a formulat lucrurile direct: „frontiera rămâne exact acolo unde era”, iar „Schengen este un instrument practic, nu un steag politic” (Guvernul Gibraltarului). Tratatul separă titlul teritorial de funcția frontierei. Gibraltarul câștigă spațiu economic pentru aproximativ jumătate din forța sa de muncă, care traversează zilnic din Spania.

Camerele înlocuiesc gardul

Vechiul gard a dispărut. În locul lui apare un sistem de control distribuit între camere, baze de date și porți de aeroport. Gibraltarul a instalat garduri anti-escaladare în anumite zone, camere cu recunoaștere facială în timp real conectate la Interpol și la bazele de date cu persoane căutate, sisteme automate de recunoaștere a numerelor de înmatriculare, CCTV și o prezență permanentă a forțelor de ordine de-a lungul fostei frontiere (Guvernul Gibraltarului). În terminalul aeroportuar, noul Sistem de Intrare/Ieșire al UE, EES, care înregistrează amprentele și imaginea facială ale călătorilor din afara UE, este conectat la Sistemul de Informații Schengen, SIS, baza comună a UE pentru semnalarea persoanelor căutate și a interdicțiilor de intrare. Acordul permite și ofițerilor spanioli să urmărească suspecți peste vechea linie de frontieră, în Gibraltar, în condiții stricte: avertizare prealabilă, ofițeri identificabili și respectarea legislației locale (GBC).

Modelul amintește de Irlanda de Nord, unde aranjamentul post-Brexit a evitat o frontieră terestră dură prin mutarea fricțiunilor comerciale în Marea Irlandei. În ambele cazuri, Londra a păstrat o frontieră sensibilă politic într-o formă flexibilă doar acceptând reguli UE și prezența unor ofițeri străini în altă parte a sistemului (Le Figaro). Varianta Gibraltarului este mai limitată: schimbă locul și autoritatea care fac verificările, fără să aplice un corp mai larg de legislație europeană pe teritoriu britanic, așa cum se întâmplă în Irlanda de Nord.

Cine răspunde la telefon

Tratatul mai are nevoie de acordul Parlamentului European, legislativul ales direct al UE, pentru ratificarea completă. Golul mai urgent ține însă de răspundere.

Să luăm cazul unui călător care ajunge pe aeroportul din Gibraltar, este semnalat greșit în SIS și i se refuză intrarea de către un ofițer spaniol. Cine gestionează plângerea? Spania controlează decizia de intrare și accesul la baza de date. Drepturile de contestare pentru călătorii semnalați trec prin procedurile administrative spaniole (Ministerul spaniol de Externe). Dar Concordatul dintre Regatul Unit și Gibraltar spune că Londra are responsabilitatea finală în dreptul internațional. Guvernatorul, reprezentantul numit al monarhului britanic în Gibraltar, care păstrează atribuții în materie de securitate internă, se află deasupra guvernului local pe aceste chestiuni (Guvernul britanic). Iar Gibraltarul aplică, zi de zi, obligațiile din tratat.

Un singur incident de frontieră poate trece acum prin trei jurisdicții, două sisteme juridice și două regimuri de guvernanță a datelor. Tratatul face traversarea zilnică mai ușoară. Nu face însă răspunderea mai simplă, iar Parlamentul European, care trebuie să voteze ratificarea, este instituția aflată în poziția de a cere răspunsuri mai clare înainte să o facă.