€15 Million Pentru 20 De Centimetri La Paks

Echipele de intervenție au scufundat două barje și au construit un prag temporar pe albia Dunării pentru a ridica nivelul apei cu câțiva centimetri. Măsura a funcționat. Până la 23 august, singura centrală nucleară a Ungariei avea patru dintre cele opt turbine în funcțiune, producția depășise 800 MW, iar guvernul estimează revenirea la capacitatea completă de 2.000 MW până la mijlocul săptămânii (Portfolio, Euronews HU). Cazul contează și pentru România: la Cernavodă, singura centrală nucleară a țării, autoritățile au încercat lucrări de urgență comparabile, dar au pierdut în cele din urmă ambele reactoare. Ingineria de criză poate reface temporar marja de pompare. Nu poate opri scăderea unui fluviu.

Ce au construit echipele și de ce a fost suficient

Centralele nucleare folosesc volume mari de apă de râu pentru răcirea aburului după ce acesta pune în mișcare turbinele. La capacitate maximă, Paks are nevoie de aproximativ 100 de metri cubi pe secundă de apă din Dunăre. Când fluviul a coborât la minime record, pompele centralei, proiectate pentru o anumită adâncime, nu au mai putut extrage suficientă apă (MVM). Operatorul MVM a început să reducă producția la finalul lunii iulie.

La 12 august, guvernul a decis două intervenții. Prima a fost un prag de fund, adică o structură joasă construită pe albia fluviului, care încetinește curentul și ridică apa în zona prizei. A doua a constat în pregătirea a două barje de 80 de metri pentru scufundare controlată, astfel încât o parte mai mare din debit să fie împinsă spre centrală. Costul a fost de 6,1 mld. forinți (circa 15 mil. euro), în raport cu o estimare oficială de cel puțin 50 mld. forinți pe lună pentru energia de înlocuire în cazul unei opriri totale (kormany.hu, Energy Connects). Când alternativa este o factură lunară de câteva ori mai mare, 15 mil. euro nu sunt greu de justificat.

Până la 22 august, fuseseră construiți 242 de metri de prag, iar efectul combinat a ridicat nivelul apei cu peste 20 cm. Șapte dintre cele opt pompe de răcire funcționau, iar captarea apei era aproape de capacitatea necesară (kormany.hu, MTI).

Avertismentul României

România a încercat aceeași logică de intervenție la Cernavodă, centrală care asigură în mod normal aproximativ o cincime din producția națională de electricitate (World Nuclear). Echipele au dislocat o formațiune stâncoasă, au dragat canale și au scufundat barje pentru a redirecționa debitul Dunării către priza de apă (The Guardian, Financial Intelligence). Prima intervenție a ridicat apa cu 8 cm și a mai cumpărat pentru Unitatea 2 aproximativ nouă zile de funcționare (HotNews). Apoi fluviul a continuat să scadă. Unitatea 2 s-a oprit la 13 august. România a aprobat ulterior un al doilea pachet de măsuri de urgență, semn că prima intervenție a câștigat timp, nu siguranță operațională (AGERPRES).

Diferența nu ține de competența inginerească. Ambele țări au mobilizat resurse pentru aceeași problemă. În Ungaria, pragul a adus 20 cm acolo unde 20 cm au fost suficienți. În România, intervențiile au adus 8 cm într-un moment în care deficitul de apă continua să crească.

Cine a plătit, cine a câștigat

Când Paks se apropia de oprire, prețul energiei în Ungaria pentru săptămâna următoare a urcat la aproximativ 250–263 euro/MWh, cu circa 15–20 % peste nivelul zilei precedente (Argus). Pentru consumatorii industriali, asemenea mișcări se transmit în câteva zile. Ungaria și-a dublat importurile de electricitate, care au ajuns noaptea la aproximativ 4 GW, iar guvernul a cerut gospodăriilor să evite folosirea mașinilor de spălat și a uscătoarelor între 17:00 și 22:00 (Euractiv). Un decret separat a permis operatorului de rețea să reducă livrările către marii consumatori industriali de peste 0,5 MW, cu penalități de 200 % din prețul spot pentru fabricile care nu respectau ordinul (HVG). Gospodăriilor li s-a cerut să economisească; fabricilor li s-a ordonat.

Expunerea României a fost mai abruptă. Într-o seară, importurile au ajuns la 1.839 MW, acoperind 27,4 % din consum (Curs de Guvernare). Bulgaria a devenit câștigătorul pe termen scurt: exporturile sale au urcat la aproximativ 32.000–33.000 MWh pe zi, pe măsură ce producția nucleară din vecinătate dispărea din sistem (Mediapool). Slovacia, ale cărei centrale de la Mochovce și Bohunice folosesc turnuri de răcire în loc să depindă direct de apa râului, a continuat să producă la capacitate maximă și a încasat discret prețurile regionale mai ridicate (Info.sk).

Fluviul decide în continuare

Ungaria a evitat costul imediat al înlocuirii producției de la Paks. Soluția cu prag și barje a costat 15 mil. euro, față de pierderi care ar fi ajuns la zeci de milioane de euro pe lună. Repornirea nu elimină însă vulnerabilitatea. Paks continuă să ia apă de răcire din Dunăre prin pompe instalate la adâncime fixă, iar următorul episod de ape joase ar putea dura mai mult decât poate compensa un prag temporar. EDF, compania franceză de electricitate, investește 9 mld. euro în 15 ani pentru adaptarea parcului nuclear la schimbările climatice (Le Monde). Ungaria a construit 242 de metri de prag în 11 zile. Întrebarea este dacă aceeași soluție va mai fi suficientă și în augustul următor.