Planul pentru rezervele rusești lovește Belgia

Trei foști oficiali occidentali au propus, la 8 august, ca UE să preia controlul administrativ asupra a aproximativ 210 mld. euro din rezervele înghețate ale băncii centrale ruse. Ideea, relatată inițial de presa germană, vine de la Annegret Kramp-Karrenbauer, fost ministru german al apărării, Nathalie Loiseau, fost ministru francez pentru afaceri europene, și Daleep Singh, fost oficial american de rang înalt în domeniul sancțiunilor (FAZ, RBC Ukraine). Este o campanie politică, nu o politică a UE. Diferența dintre cele două explică miza reală a disputei.

Sistemul european bazat doar pe profituri

După ce UE a înghețat rezervele băncii centrale ruse în 2022, activele de bază — obligațiuni, depozite în numerar — au continuat să genereze venituri. Cupoanele au ajuns la scadență, iar dobânzile s-au acumulat. UE preia aceste venituri și le trimite Ucrainei, în timp ce principalul rămâne înghețat și, formal, în proprietatea Rusiei (Consiliul UE, EUR-Lex).

La 3 august, UE a transferat 1,4 mld. euro din astfel de profituri, ceea ce ridică totalul la 8 mld. euro de la lansarea mecanismului (SEAE, Euronews). Cea mai mare parte a banilor — 95 % — ajută Ucraina să ramburseze împrumuturi acordate de G7, nu să cumpere armament. Restul de 5 % trece prin Facilitatea Europeană pentru Pace, instrumentul folosit de UE pentru sprijin militar (Reprezentanța Comisiei Europene în Franța).

Schema de împrumut a G7 funcționează simplu: creditorii plătesc acum Ucrainei, iar profiturile viitoare generate de activele rusești înghețate contribuie, în timp, la rambursarea acestor împrumuturi (comunicatul G7 de la Apulia). Este o construcție financiară ingenioasă, dar depinde tot de veniturile din dobânzi, nu de principalul de 210 mld. euro. În raport cu nevoile de război și reconstrucție ale Ucrainei, 8 mld. euro rămân o sumă limitată. De aici vine presiunea pentru o soluție mai amplă.

Ce ar schimba custodia și de ce Belgia blochează

Aproape toate rezervele rusești înghețate se află într-un singur loc: Euroclear, instituție cu sediul la Bruxelles care ține evidența proprietarilor de titluri financiare și decontează tranzacțiile dintre cumpărători și vânzători. Aproximativ 90 % din activele rusești înghețate în UE sunt păstrate acolo (EUobserver).

Această concentrare îi dă Belgiei o putere practică enormă. Orice pas dincolo de preluarea profiturilor — transferul custodiei, confiscarea sau folosirea principalului în alte scopuri — are nevoie de cooperarea belgiană, pentru că activele se află în infrastructura financiară a Belgiei. Bruxellesul poate spune nu, iar propunerea se oprește.

Planul de custodie ar muta rezervele din Euroclear într-un nou organism controlat de UE. Proprietatea formală ar rămâne la banca centrală a Rusiei, motiv pentru care autorii îl prezintă drept administrare, nu confiscare (FAZ, Fakti). Efectul real ar fi însă redistribuirea riscului. În prezent, Belgia și Euroclear suportă consecințele juridice și operaționale ale unei decizii geopolitice luate de toate cele 27 de guverne ale UE.

Presiunea este concretă. În iulie, o curte de apel din Moscova a menținut o decizie de 18,17 trilioane de ruble împotriva Euroclear, într-un dosar deschis de banca centrală a Rusiei (Washington Post, Brussels Times). Hotărârea nu poate fi executată potrivit dreptului belgian, dar arată direcția în care acționează Moscova: împotriva instituției care ține rezervele, nu împotriva UE ca întreg. Reținerea Belgiei nu ține de prudență politică excesivă, ci de faptul că poartă un risc concentrat în numele întregului bloc.

Linia juridică pe care Europa nu a trecut-o

Distincția dintre profituri și principal nu este una teoretică. Dreptul internațional protejează activele băncilor centrale mai puternic decât aproape orice altă categorie de proprietate suverană (Convenția ONU privind imunitatea statelor). Folosirea profiturilor apărute după înghețare vizează venituri care nu existau înainte de măsură. Preluarea custodiei asupra principalului atinge proprietatea care aparținea Rusiei înainte de începerea războiului.

Propunerea încearcă să estompeze această linie. Proprietatea rămâne la Moscova pe hârtie, dar controlul trece la UE. Nu este clar dacă băncile centrale din restul lumii ar trata această schimbare, în practică, drept confiscare, iar răspunsul contează. Dacă administratorii de rezerve ajung la concluzia că activele păstrate prin sistemele europene pot fi mutate prin decizie politică, unii ar putea reduce ponderea rezervelor în euro. Banca Centrală Europeană a recunoscut riscul mai larg ca măsurile legate de sancțiuni să afecteze rolul internațional al infrastructurii financiare europene, fără să se refere explicit la dezbaterea privind custodia.

Polonia și statele baltice ar susține un cadru de tip „Rusia plătește”, care le-ar reduce propria presiune bugetară. Belgia și Euroclear poartă o expunere juridică pe care nicio propunere nu a rezolvat-o convingător. Ucraina primește finanțare în ambele variante, dar amploarea sprijinului depinde de linia juridică pe care Europa acceptă să o treacă. Deocamdată, răspunsul este: profituri, da; principal, nu. Trei foști oficiali vor să schimbe această regulă. Cele 27 de guverne aflate la putere încă nu au făcut-o.