Hormuz fără arbitru, 70 de petroliere zilnic

Petrolierele au revenit în Strâmtoarea Hormuz. Într-o zi recentă, 70 de nave au trecut prin acest culoar maritim, față de mai puțin de zece în lunile cele mai tensionate ale confruntării dintre Statele Unite și Iran (CNN). Armistițiul rezistă. Regimul de trecere, însă, rămâne nerezolvat. Iranul, Statele Unite, asigurătorii și armatorii operează cu definiții diferite ale „trecerii sigure”, iar Europa ajunge să asigure încărcături, să trimită nave militare și să preia risc politic într-o strâmtoare care, în practică, nu are un arbitru.

Instrucțiuni concurente, fără arbitru

Iranul cere aprobare prealabilă și rute apropiate de coasta sa. Statele Unite și asigurătorii occidentali preferă un culoar lângă Oman, acoperit de aviația americană. Un armator care respectă una dintre instrucțiuni riscă să intre în conflict juridic sau operațional cu cealaltă parte (Rzeczpospolita, EFN). Iranul a amenințat navele care traversează fără permisiune (Omni).

Creșterea traficului nu înseamnă revenire la normalitate. Primele pentru asigurarea de risc de război rămân la circa opt ori nivelul de dinaintea conflictului, iar marii transportatori continuă să evite regiunea (Business Insider Polska).

Lloyd's Market Association a subliniat că scăderea numărului de nave reflectă preocupări de siguranță, nu lipsa asigurărilor disponibile (LMA). Acoperirea pentru risc de război poate fi cumpărată în continuare, dar la costuri ridicate și într-un context incert privind deminarea și funcționarea porturilor (S&P Global). Comisia Europeană a transmis că aprovizionarea cu țiței este stabilă deocamdată, sprijinită de stocuri și rute alternative, dar că fluxurile din Golf au nevoie de timp pentru a ajunge în Europa (European Commission).

Fără centru de comandă

Problema mai adâncă a Europei este lipsa unui proprietar politic și operațional al misiunii. Șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, ar fi spus că nu există „disponibilitate” pentru extinderea Aspides, operațiunea navală a UE de escortă în Marea Roșie, astfel încât să acopere și Hormuz (Reuters). Secretarul general al NATO, Rutte, a vorbit despre o coaliție franco-britanică, nu despre o operațiune condusă de NATO (Rutte remarks). ONU și Organizația Maritimă Internațională, agenția ONU pentru navigație, coordonează măsuri de siguranță și evacuarea marinarilor blocați, nu escorte militare de luptă (UN News). Nimeni nu a spus cine ar comanda o misiune europeană în Hormuz, în baza cărui mandat juridic ar opera sau când ar putea folosi forța navele de escortă.

Statele acționează totuși separat. Parlamentul Danemarcei a aprobat trimiterea a aproximativ 10 militari pentru un efort condus de europeni: ofițeri de stat-major, operatori de drone și interpreți (BT, Copenhagen Post). Țările de Jos au redirecționat fregata Zr.Ms. De Ruyter către strâmtoare (Defensie, Stars and Stripes). Grupul E5, format din Franța, Germania, Italia, Spania și Regatul Unit, și-a confirmat disponibilitatea de a participa „de îndată ce condițiile permit” (Élysée). Există capabilități reale și voturi parlamentare reale, dar nu și un mandat comun.

România arată cât de ușor poate fi atras un stat pe harta escaladării fără să participe la vreo misiune în Hormuz. După ce Rutte a declarat la Fox News că Bucureștiul a redus zborurile comerciale pentru a face loc avioanelor-cisternă americane, Iranul a acuzat România și Italia de complicitate la „agresiune” (HotNews). România a negat că ar fi parte la conflict, invocând acordurile bilaterale existente (News.ro). Bazele militare și spațiul aerian pot transforma o țară în țintă înainte ca parlamentul să voteze vreo desfășurare de trupe.

Regula de trafic care lipsește

Negociatori americani și iranieni sunt așteptați la Doha pe 30 iunie pentru discuții tehnice privind menținerea armistițiului. Chiar dacă acestea vor produce rezultate, întrebările care decid dacă Hormuz este cu adevărat utilizabil rămân deschise. Chatham House a evaluat deminarea drept dificilă și dependentă de un armistițiu durabil (Chatham House). Nu există o hartă publică a minelor. Nu există un cadru de rutare care să fi înlocuit instrucțiunile concurente ale Iranului și ale Statelor Unite. Niciun parlament european nu a fost informat clar ce riscuri de escaladare acceptă guvernul său atunci când contribuie cu nave, găzduiește aeronave sau asigură mărfuri care trec prin strâmtoare.

Apa este deschisă. Regulile nu sunt. Până când cineva va stabili cine controlează trecerea sigură, acesta este mediul operațional al Europei.