Test rutier pentru flancul lituanian

În noaptea de 26 iulie, aproximativ 80 de vehicule grele, pe roți și pe șenile, aparținând grupului de luptă NATO condus de Germania, au traversat Polonia și au intrat în Lituania pe șosea, într-un exercițiu care a testat ce se întâmplă atunci când transportul feroviar, maritim și aerian este disponibil doar parțial (LRT). Tehnica blindată a fost deplasată noaptea pentru a reduce riscul de incidente cu traficul civil (Inbox.lv). Autoritățile lituaniene i-au avertizat pe șoferii de pe coridorul Kalvarija–Kazlų Rūda să se aștepte la circulația unor vehicule militare pe drumurile publice (LRT).

Întrebarea testată a fost simplă și incomodă: dacă modurile preferate de transport cedează simultan, poate flancul estic al NATO să mute forțe grele pe uscat, din Germania până în Lituania? Descurajarea alianței depinde de acest răspuns. Din informațiile publice disponibile, nu se poate spune încă sigur că răspunsul este da.

Brigada Berlinului și coridorul care o alimentează

Germania a investit capital politic considerabil în această desfășurare. Panzerbrigade 45 este brigada grea permanentă a Berlinului în Lituania, cu o țintă de 4.800 de militari și 200 de angajați civili, construită în jurul unor batalioane de tancuri și infanterie mecanizată (ZDFheute, Bundeswehr). Forța este multinațională: Țările de Jos contribuie cu circa 250 de militari, o parte implicați în modernizarea facilităților de instruire de la baza Rukla (Ministerul olandez al Apărării).

O brigadă amplasată în avans are valoare militară doar dacă sistemul care o susține funcționează. Un convoi nocturn de asemenea greutate pune inevitabil presiune pe distanțele dintre vehicule, capacitatea podurilor, opririle pentru alimentare și lanțurile de reparații. Propriul Operationsplan Deutschland al Germaniei descrie țara drept zonă de tranzit și sprijin, în care mișcările militare depind de infrastructura civilă de transport (oplan.de). Potrivit ZDF, extinderea brigăzii s-a lovit și de deficit de personal, ceea ce înseamnă că obiectivul „gata până în 2027” rămâne o ambiție politică, nu o capacitate demonstrată (ZDFheute).

Trei blocaje prin Polonia

Polonia este statul de tranzit decisiv. Țările baltice au o singură legătură terestră cu restul NATO: ruta prin nord-estul Poloniei, pe lângă coridorul Suwałki. Geniștii Bundeswehr participă la programul polonez East Shield, efortul Varșoviei de întărire a frontierei estice împotriva sabotajului și presiunii militare, în aceeași zonă (Fakt, Onet/DW). Fortificațiile pot încetini un adversar, dar nu măresc capacitatea drumurilor și nici rezistența podurilor. Diferența contează, pentru că blocajele se adună în lanț.

Primul este infrastructura rutieră. Când calea ferată nu funcționează, drumurile preiau presiunea, însă limitele de greutate ale podurilor, controlul traficului și capacitatea benzilor nu sunt elastice. Al doilea este combustibilul. Logistica de alimentare este tratată ca problemă de apărare în sine, iar Polonia încearcă să extindă spre est infrastructura de conducte a NATO. Al treilea ține de autorizații și escorte. Trecerea frontierelor, escortele de poliție și ferestrele de prioritate pentru deplasări cer coordonare civilo-militară în cadrul inițiativei UE de mobilitate militară, programul prin care blocul încearcă să elimine barierele juridice și de infrastructură din calea deplasării trupelor peste granițe, dar care este încă în proces de simplificare (Consiliul UE).

Miliarde cheltuite, pregătire nedemonstrată

NATO stabilește cerința militară. Sistemele de transport ale UE și ale statelor membre decid dacă ruta poate fi folosită efectiv. Drumurile, căile ferate, porturile și regulile vamale țin de guvernele naționale, nu de comandamentul aliat. Comisia Europeană afirmă că 95 de proiecte cu dublă utilizare, în valoare de aproximativ 1,7 mld. euro, au fost finanțate prin Mecanismul pentru Interconectarea Europei, programul UE pentru infrastructura de transport, în componenta de mobilitate militară (Comisia Europeană). Sunt bani reali pentru lucrări reale.

Curtea de Conturi Europeană a avertizat însă în 2025 că programul suferă de guvernanță fragmentată și că UE nu poate demonstra că proiectele finanțate corespund celor mai urgente nevoi militare (Curtea de Conturi Europeană). Exercițiul din Lituania a arătat această problemă la scară redusă. Europa investește miliarde în coridoare despre care nu poate verifica public că funcționează de la un capăt la altul. Hărțile rutelor, limitele de greutate ale podurilor, capacitatea de livrare a combustibilului și spațiile de staționare nu sunt disponibile public.

NATO a făcut promisiunea pentru flancul estic. Germania s-a angajat să mențină o brigadă permanentă. UE și statele membre trebuie acum să arate că drumul de la Grafenwöhr la Rukla o poate susține.