AKTOR intră în terminalul Dioriga Gas

Grupul AKTOR a semnat la 9 iulie un acord-cadru pentru achiziția a jumătate din Dioriga Gas de la Motor Oil, compania care dezvoltă un terminal plutitor de GNL în Golful Corint, în Grecia (Protothema). Tranzacția este încă preliminară: stabilește doar termenii de bază și depinde de contractele finale, aprobările consiliilor de administrație și avizele autorităților de reglementare. Semnalul este însă clar. Două dintre cele mai mari grupuri industriale din Grecia sunt dispuse să parieze bani reali pe ideea că Europa de Sud-Est are nevoie de încă o rută de import pentru gaze. Întrebarea este dacă piața vede lucrurile la fel.

Coridorul are bani în spate. Terminalul, deocamdată, nu.

Activul vizat este o FSRU, adică o unitate plutitoare de stocare și regazeificare: practic, o instalație de dimensiunea unei nave, unde metanierele descarcă gaz natural lichefiat, care este încălzit din nou și introdus în conducte. Motor Oil susține că Dioriga are autorizațiile și studiile necesare (Enikos). Nu există însă, până acum, o confirmare independentă privind data începerii construcției sau contracte ferme cu clienți.

Logica economică a proiectului depinde de Coridorul Vertical, ruta sud-nord pentru gaze pe care Uniunea Europeană o tratează ca prioritate de diversificare în cadrul CESEC, inițiativa pentru conectarea energetică a Europei Centrale și de Sud-Est (Comisia Europeană). Gazul ajunge în Grecia pe mare, este regazeificat și apoi transportat spre nord, prin interconectori, către Bulgaria, România, Moldova și Ucraina.

Această rută are deja angajamente financiare concrete. În primele licitații de capacitate pe termen lung la punctul de interconectare greco-bulgar de la Sidirokastro, cumpărătorii au rezervat peste 45 % din capacitatea disponibilă pentru anul gazier 2026/2027 și pentru următorii patru ani (Protothema English). Rezervările contează deoarece companiile plătesc pentru spațiu în conducte doar atunci când se așteaptă să transporte efectiv gaze prin acea infrastructură. Metlen a rezervat aproximativ 20 GWh/zi, iar DEPA Commercial și Atlantic SEE LNG Trade au luat împreună circa 13 GWh/zi.

Atlantic SEE, un joint venture deținut în proporție de 60 % de AKTOR, a rezervat separat 4,7 TWh pe an de capacitate pe coridor pentru transportul de GNL american în regiune înainte de 2030 (To Vima). Compania încearcă în continuare să transforme memorandumurile semnate cu Bulgaria, România și Ucraina în contracte ferme pe 20 de ani (Parapolitika).

Aceste rezervări dovedesc cerere pentru rută, nu neapărat pentru Dioriga. Punctele de intrare existente în Grecia sunt deja suprasolicitate. Coridorul a devenit atractiv abia după ce operatorii au redus tariful de tranzit de la aproximativ 9,39 €/MWh la sub 6 €/MWh pentru întregul traseu Grecia-Ucraina (Euro2Day, Știripesurse). Aceste costuri sunt suportate inițial de transportatori, dar ajung în prețul final plătit de cumpărători. Faptul că ruta a avut nevoie de o reducere de aproape 40 % a tarifelor înainte ca piața să se angajeze arată cât de strânsă este economia proiectului.

Croația și România concurează deja pentru aceiași cumpărători

Dioriga intră pe o piață în care există alternative funcționale. Terminalul GNL de la Krk, în Croația, operează din 2021 și a fost extins la 6,1 mld. metri cubi pe an (Poslovni). În România, zăcământul offshore Neptun Deep, deținut în cote egale de OMV Petrom și Romgaz, ar urma să livreze primele gaze din 2027, cu o producție de platou estimată la circa 8 mld. metri cubi pe an (HotNews). Ambele proiecte vizează o parte din aceiași cumpărători fără ieșire la mare pe care Grecia încearcă să îi atragă.

Cine câștigă, cine plătește

Dacă Dioriga devine un proiect comercial viabil, Motor Oil și AKTOR câștigă, infrastructura grecească de tranzit încasează tarife, iar cumpărătorii din Bulgaria, România și Balcanii de Vest primesc un instrument suplimentar de negociere în raport cu furnizorii existenți.

Dacă proiectul eșuează comercial, primul impact cade pe acționari. Riscul nu se oprește însă acolo. Bulgaria știe deja cum infrastructura de gaze subutilizată poate ajunge să fie plătită de public. Acordul Botas-Bulgargaz a blocat, potrivit informațiilor publice, plăți fixe de capacitate de 500.000 € pe zi, indiferent de utilizarea efectivă, până când cele două părți au înghețat contractul pentru 15 luni (3e-news, BTA). Când terminalele sau conductele includ clauze de tip take-or-pay, prin care cumpărătorul plătește indiferent dacă folosește sau nu gazul, pierderile sunt adesea absorbite de guverne prin tarife reglementate. În final, factura ajunge la consumatori.

Ungaria și Slovacia, piețele cele mai îndepărtate din aval, arată cea mai slabă cerere. Nu există dovezi publice că operatorii lor de rețea sau traderii de gaze s-au angajat pe ruta grecească. Aprovizionarea lor obișnuită trece prin TurkStream, iar GNL-ul grecesc contează pentru ele doar dacă prețul livrat este mai bun (Denník E).

Acordul AKTOR-Motor Oil este un pariu că problema energetică a Europei de Sud-Est se mută de la găsirea gazului la construirea unor rute pe care companiile le pot folosi la un preț competitiv. Coridorul are rezervări reale și o dinamică tarifară favorabilă. Nu are încă dovada că regiunea are nevoie de acest terminal, în această locație, peste tot ceea ce este deja construit sau în curs de dezvoltare.