Austria relaxează legea neutralității §320

Ministrul economiei de la Viena vrea să modifice articolul din Codul penal care sancționează companiile private atunci când ajută una dintre părțile aflate în război. Miza nu este o formulă juridică abstractă, ci punctul în care neutralitatea începe să conteze economic: lanțuri de aprovizionare, transferuri bancare și contracte de export. Austria, stat neutru care exportă deja miliarde de euro în arme și produse cu dublă utilizare, încearcă să relaxeze tocmai regula care obligă firmele să se întrebe ce ajung să livreze și cui.

Wolfgang Hattmannsdorfer (ÖVP) prezintă inițiativa ca pe o eliminare a „zonelor gri”, astfel încât companiile austriece să poată profita de creșterea pieței europene de apărare fără riscul urmăririi penale. Potrivit Krone, ar fi trimis partenerilor de coaliție, SPÖ și NEOS, un proiect de amendament în urmă cu aproximativ o lună, după o vizită la fabrica Rheinmetall din Viena. Ministerul Justiției, condus de Anna Sporrer, din SPÖ, se opune modificării și susține că articolul există tocmai pentru a descuraja acte private care pot pune în pericol neutralitatea prin sprijinirea beligeranților (trend). NEOS, partenerul liberal din coaliție, nu a anunțat o poziție publică. Proiectul nu a fost publicat.

Ținta este §320 din Codul penal austriac, care incriminează actele private comise pe teritoriul Austriei în sprijinul unei părți aflate în război. Norma funcționează sub legea constituțională a neutralității din 1955, care interzice Austriei să adere la alianțe militare sau să găzduiască baze străine. §320 operează însă la nivelul facturilor și al logisticii. Obligă firmele, băncile și exportatorii să evalueze dacă activitatea lor ajunge, în fapt, să înarmeze un beligerant. Articolul ajunge rar în instanță, iar acest lucru face parte din efectul său: companiile evită tranzacțiile ambigue tocmai pentru că nu pot ști sigur dacă un procuror va interveni. Dacă obligația este îngustată, presiunea preventivă dispare.

Bateria din dronă

O analiză juridică arată concret unde apare problema. Să luăm cazul unui furnizor austriac de baterii al cărui produs ajunge într-o dronă militară străină. Dacă actul relevant juridic are loc în Austria, §320 ar putea fi aplicabil. Dacă bateria este integrată într-o armă în afara țării, legătura cu teritoriul austriac ar putea fi prea slabă pentru urmărire penală (trend). Hattmannsdorfer vrea să clarifice această ambiguitate. Oponenții săi spun că ambiguitatea are un efect real: îi obligă pe toți cei din lanțul de aprovizionare să se oprească înainte de livrare.

Presiunea comercială din spatele inițiativei este clară. Potrivit Krone, Austria a exportat anul trecut arme și produse cu dublă utilizare de aproape 4 mld. euro. Fluxurile majore către state din afara UE au mers spre Statele Unite (1,4 mld. euro), Taiwan (190 mil. euro în produse cu dublă utilizare), Coreea de Sud (114 mil. euro) și China (87 mil. euro). Austria vinde deja către ambele părți ale Strâmtorii Taiwan. Cifrele arată că neutralitatea austriacă este deja permeabilă comercial. Întrebarea juridică este dacă §320 trebuie să strângă sau să slăbească filtrul.

Banii europeni pentru apărare creează presiune, nu permisiune

Momentul ales de Hattmannsdorfer se suprapune peste creșterea cheltuielilor europene pentru apărare. Instrumentul SAFE al UE (Security Action for Europe) pune la dispoziție împrumuturi de până la 150 mld. euro pentru achiziții comune de apărare (Comisia Europeană). Pentru firmele austriece, banii semnalează deschiderea unei piețe, chiar dacă Centre for European Reform arată că agenda mai largă Defence Readiness 2030 rămâne limitată de probleme de coordonare și de lipsuri la materiile prime.

Finanțarea europeană pentru achiziții nu anulează dreptul național. Produsele cu dublă utilizare, adică produse, software și tehnologii care pot fi folosite atât civil, cât și militar, au în continuare nevoie de autorizație de export potrivit Regulamentului UE 2021/821, evaluarea fiind făcută în funcție de produs, destinație și utilizator final. SAFE poate crea cerere pentru componente austriece, dar §320 stabilește încă riscul juridic pe care companiile austriece îl asumă atunci când răspund acestei cereri.

Austria nu este singurul stat neutru care testează aceste limite. Irlanda dezbate eliminarea mandatului Consiliului de Securitate al ONU din Triple Lock, regula care cere aprobarea ONU, a guvernului și a parlamentului pentru desfășurări militare externe mai ample (RTÉ, 2EU Brussels). Dar dezbaterea irlandeză privește trimiterea de soldați. Cea austriacă privește sălile de consiliu. §320 este locul în care neutralitatea atinge facturile, transferurile bancare și lanțurile de aprovizionare.

Biroul lui Hattmannsdorfer trebuie să răspundă precis: amendamentul doar clarifică unde se aplică teritorial §320 sau reduce răspunderea firmelor și băncilor prinse în lanțurile de aprovizionare ale beligeranților? Prima variantă înseamnă ordine juridică. A doua mută puterea de la constrângerea penală spre confortul comercial, iar o astfel de decizie nu ar trebui luată discret printr-un proiect de coaliție nepublicat.