Austria forțează testul azilului UE

De când Pactul UE privind migrația și azilul a început să se aplice, la 12 iunie, Austria a transferat patru solicitanți de azil în Italia cu trenul și autobuzul, biletele fiind plătite de autoritățile austriece (Kurier, la Repubblica). Fără escortă de poliție, fără curse aeriene speciale, fără detenție. Patru oameni au fost trimiși cu transport public. Sunt primele transferuri confirmate în baza noilor reguli, ceea ce le transformă într-un test pentru întrebarea reală: poate Pactul să funcționeze și dincolo de cazurile simple?

Patru călătorii, nu patru deportări

Un transfer de responsabilitate nu este o expulzare din Europa. Înseamnă mutarea unui solicitant de azil dintr-un stat membru în statul care, potrivit regulilor UE, trebuie să îi analizeze cererea — de regulă țara prin care persoana a intrat prima dată în Uniune sau unde a fost înregistrată (AMMR). Solicitantul rămâne în sistemul european de azil. Italia, ca stat responsabil, trebuie să proceseze dosarul.

Pactul a înlocuit vechiul sistem Dublin III cu Regulamentul privind gestionarea azilului și migrației, cunoscut prin acronimul AMMR, dar a păstrat logica centrală: țara de primă intrare primește, în mod obișnuit, cazul. De aici și presiunea constantă asupra Italiei.

Italia acceptă patru, blochează douăsprezece

Transferurile Austriei au reușit pentru că dosarele erau înguste: sosiri recente, solicitanți cooperanți, cazuri necontestate. Imaginea de ansamblu arată diferit.

Între 12 iunie și 7 iulie, opt state membre au cerut Italiei să accepte 12 persoane în baza noilor reguli. Italia a refuzat toate solicitările (European Commission, 2EU Brussels). Cele patru transferuri făcute de Austria au venit după această perioadă de evaluare și par să fie dosare în care Italia nu a contestat responsabilitatea în termenele prevăzute de Pact, permițând astfel transferul.

Argumentul Romei ține de calendar. Italia susține că dosarele persoanelor sosite înainte de 12 iunie au fost acoperite de aranjamente politice anterioare și nu ar trebui redeschise sub noul sistem (Merkur). Germania respinge această interpretare și insistă că procedurile normale trebuie să fie reluate de la data aplicării Pactului (Tagesschau).

Berlinul încearcă însă să împingă disputa politic, fără să fi arătat încă rezultate concrete. În relatările din această perioadă nu apare niciun transfer verificat din Germania către Italia. Austria este statul care chiar a mutat oameni.

Soarta refuzurilor va arăta dacă Pactul poate funcționa la scară

Elveția urmează aceeași linie ca Austria. Berna a programat primele zboruri pentru sfârșitul lunii august, începând cu dosare izolate de după 12 iunie, alese astfel încât să nu suprasolicite sistemul (Ticinonews). Modelul este identic: sunt selectate cazurile necontestate, numerele rămân mici, confruntarea este evitată.

Este și modelul cunoscut din vechiul sistem Dublin. Statele din nordul Europei și din zona alpină vor să trimită oameni spre sud. Statele de frontieră se opun. Mecanismul de solidaritate al Pactului ar fi trebuit să rupă acest cerc, oferind Italiei și Greciei sprijin în schimbul asumării responsabilității pentru cererile de azil. Primele date arată că acest schimb încă nu funcționează.

Autoritățile austriece nu au spus câte cazuri viitoare estimează. Italia nu a clarificat dacă aceste transferuri creează un precedent sau rămân excepții (Kurier, Il Sole 24 Ore).

Lanțul de autoritate contează. Comisia Europeană poate să evalueze respectarea regulilor, să publice concluzii și, în ultimă instanță, să deschidă proceduri de infringement, instrumentul prin care obligă statele membre să respecte dreptul UE. Nu poate însă să forțeze fizic un transfer. Dacă Italia continuă să accepte cazurile ușoare și să le respingă pe cele contestate, Comisia va trebui să decidă dacă rezistența are consecințe sau dacă aplicarea Pactului rămâne la fel de slabă ca în sistemul Dublin. Patru transferuri în zece săptămâni, față de douăsprezece refuzuri, indică deja direcția.