Liderii baltici cer doborâri autorizate de NATO

O aeronavă militară rusă a intrat în spațiul aerian al Finlandei, lângă Porkkala, la 27 mai, cel mai recent episod dintr-un șir de încălcări care aproape s-au triplat într-un singur an. Ministerul finlandez al Apărării a pus incidentul pe seama evitării unei furtuni. Cu trei zile înainte, un F-16 românesc a doborât o dronă deasupra Estoniei, primul caz în care un avion de vânătoare NATO a distrus o aeronavă fără pilot în spațiul aerian baltic. Iar cu o zi mai devreme, miniștrii de externe ai NATO plecaseră de la reuniunea din Helsingborg, Suedia, fără nicio decizie operațională privind criza.

Ce înseamnă, concret, „apărare aeriană”

NATO desfășoară misiunea Baltic Air Policing din 2004, o rotație pe timp de pace prin care avioane aliate identifică și escortează aeronave necunoscute în apropierea Estoniei, Letoniei și Lituaniei, state care nu au propriile avioane de vânătoare. Rotația actuală include avioane Rafale franceze și F-16 românești la Šiauliai, în Lituania, precum și F-16 portugheze la Ämari, în Estonia.

La 21 mai, cei trei președinți baltici au cerut împreună o treaptă superioară: înlocuirea misiunii de poliție aeriană cu o misiune completă de apărare aeriană (Aerotime). În actualul cadru, pilotul trebuie să confirme vizual o aeronavă necunoscută înainte să acționeze. O misiune de apărare aeriană ar permite definirea în avans a unor zone de amenințare în care lanțul militar de comandă poate autoriza angajarea țintei fără un acord politic separat de fiecare dată. Dronele mici, deviate prin falsificarea semnalului GPS, pot traversa spațiul aerian și se pot prăbuși înainte ca pilotul să termine protocolul actual de identificare.

Presiunea este vizibilă în cifre. Încălcările confirmate ale spațiului aerian NATO de către Rusia au crescut de la 6 în 2024 la 18 în 2025. În septembrie 2025, trei avioane MiG-31 au intrat 9-10 km în teritoriul suveran al Estoniei, cu transponderele oprite, determinând Tallinnul să invoce Articolul 4, clauza de consultare formală a NATO, aflată cu o treaptă sub declanșatorul apărării colective din Articolul 5 (Consiliul Nord-Atlantic al NATO).

Cine dirijează dronele?

Reuniunea de la Helsingborg trebuia să pregătească terenul pentru decizii la summitul NATO de la Ankara, din iulie. În schimb, a scos la suprafață o ruptură pe o întrebare de bază: împinge Rusia deliberat drone ucrainene spre teritoriul aliat?

Secretarul general Mark Rutte a atribuit incursiunile „bruiajului” și „altor perturbări”, un limbaj prudent, care sugerează deriva accidentală. Ministrul eston de externe, Margus Tsahkna, a spus opusul: „Rusia direcționează aceste drone către teritoriul NATO” (Euromaidan Press, Pravda.com.ua). Câteva zile mai târziu, la Vilnius, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a descris incursiunile drept „o strategie deliberată a Rusiei”. O analiză Reuters a introdus o a treia interpretare: Ucraina ar zbura deliberat drone aproape de frontieră ca formă de protecție, mizând pe faptul că Rusia nu va trage în spațiul aerian NATO (Reuters).

Dacă NATO stabilește formal că Rusia folosește războiul electronic pentru a împinge muniții pe teritoriul aliat, apar întrebări legate de Articolul 5 la care alianța nu pare pregătită să răspundă. Secretarul de stat american Marco Rubio a confirmat ambiția limitată a reuniunii: „Nu există astăzi o solicitare concretă... Nu cred că au existat angajamente ferme sau solicitări ferme”.

Statele din prima linie nu așteaptă

Când NATO ezită, aliații acționează separat. Letonia a desfășurat unități mobile de interceptare a dronelor la frontiera cu Rusia (Defense News). Președintele Lituaniei a declarat că țara va doborî drone „indiferent de costul rachetelor”. Cele cinci state nordice au semnat la 6 mai un acord revizuit de cooperare în domeniul apărării, care formalizează circulația militară transfrontalieră și achizițiile comune de drone pentru prima dată din 2009 (NORDEFCO). Von der Leyen a propus pentru statele baltice un „sistem unificat de alertă pentru drone”, însă prin Uniunea Europeană, nu prin NATO.

NATO nu a clarificat dacă doborârea dronei de către F-16-ul românesc marchează o schimbare a regulilor de angajare sau a fost o autorizare punctuală. Următoarea fereastră de decizie este summitul NATO de la Ankara, din iulie, unde trecerea la o misiune de apărare aeriană cere consensul tuturor celor 32 de aliați. Niciun guvern nu s-a opus public acestei schimbări. Cea mai importantă frână ar putea fi însă structurală: Constituția Germaniei cere aprobarea cabinetului înainte ca armata să doboare aeronave. Această condiție face dificil pentru Berlin să accepte reguli permanente de preautorizare, prin care comandanții pot acționa pe loc, adică exact tipul de reguli pe care îl presupune o misiune de apărare aeriană.