Balticii contestă farsa deportărilor

În spațiul informațional baltic reapare aceeași afirmație fabricată: Letonia, Estonia și Lituania ar pregăti deportarea în masă a rezidenților rusofoni. Afirmația este falsă. Faptul că revine înaintea alegerilor de toamnă din Letonia și a scrutinului estonian din primăvara lui 2027 nu pare întâmplător. Documentele publice arată mai clar existența campaniei decât identitatea celor care o coordonează.

O acuzație veche, reambalată electoral

Moscova acuză de mult timp guvernele baltice că persecută vorbitorii de rusă. Diferența ține acum de ambalaj: teme vechi sunt grupate și amplificate în momente apropiate de alegeri. Toate cele trei guverne au respins acuzațiile. Diplomații baltici au transmis împreună un demers diplomatic, adică un protest formal, la Ministerul rus de Externe, acuzând Moscova că continuă să fabrice informații false (Lrytas).

Ministerul estonian de Externe a descris episodul drept o „campanie amplă de dezinformare” și a transmis un protest oficial Moscovei (ERR English). Departamentul pentru securitatea statului din Lituania a vorbit despre propagandă menită să divizeze societățile pe criterii etnice și să discrediteze cele trei țări ca susținătoare ale Ucrainei (Lrytas/ELTA).

Șeful serviciului de informații militare din Estonia, Ants Kiviselg, a spus că operațiunea urmărește să producă teamă de escaladare și să fractureze sprijinul occidental pentru Ucraina (ERR). Presa letonă a urmărit aceeași narațiune a deportărilor în circulație internă (Puaro). Expertul în securitate Meelis Oidsalu a apreciat că intensificarea „ar putea fi legată” de apropierea alegerilor. Nuanța contează: sursele publice confirmă campania și îi descriu conținutul, dar nu includ analize de rețea sau date de platformă care să dovedească o operațiune electorală comandată centralizat.

Vecinii se simt expuși

Polonia, Finlanda și Germania nu tratează episodul ca pe o problemă media strict baltică. Fiecare îl citește prin propria vulnerabilitate. Viceministrul polonez al Apărării a avertizat asupra riscului de sabotaj rusesc și de atacuri cibernetice împotriva infrastructurii critice (Rzeczpospolita). Ministrul finlandez de Externe a condamnat campania Rusiei în zona baltică în paralel cu noi legi privind protecția infrastructurii (Yle).

Germania, care desfășoară o brigadă permanentă de luptă în Lituania, privește stabilitatea politică baltică drept o chestiune militară. Dacă războiul informațional face mai greu de explicat alegătorilor germani de ce sunt necesare desfășurări pe flancul estic, Moscova obține un câștig politic (FAZ).

Europa poate numi problema. Doar procurorii o pot opri.

Instrumentele UE și NATO împotriva războiului informațional din perioadele electorale sunt împărțite deliberat. EUvsDisinfo, unitatea UE care semnalează dezinformarea, poate identifica narațiuni false, dar nu poate elimina conținut și nu poate urmări penal rețele. Regulamentul privind serviciile digitale, legea UE care reglementează marile platforme online, obligă platformele să evalueze riscurile electorale (Comisia Europeană). Nu există însă, în evidența publică, informații despre platformele pe care a circulat narațiunea deportărilor sau despre eventuale măsuri luate împotriva conținutului.

Doar agențiile naționale pot perturba rețelele din spatele mesajelor. În iunie, VDD, Serviciul de Securitate al Statului din Letonia, a cerut procurorilor să trimită în judecată patru persoane pentru spionaj în favoarea Rusiei printr-un grup pro-Kremlin numit „Antifasciștii Baltici” (VDD). KAPO, serviciul estonian de securitate internă, desfășoară la rândul său activități de contrainformații. Bruxellesul nu poate construi niciunul dintre aceste dosare.

Vocea care lipsește

Un grup se află în centrul acestei povești, dar lipsește din evidența disponibilă: rezidenții rusofoni din Letonia și Estonia. Moscova pretinde că vorbește în numele lor. Guvernele baltice resping această pretenție. În materialele disponibile nu apare însă nicio cercetare sistematică de opinie în interiorul acestor comunități.

O singură fabricație nu convinge neapărat mulți oameni. Dar atunci când Moscova repetă unei comunități că este amenințată, neîncrederea se acumulează, iar o parte dintre alegători pot ajunge să nu mai participe. Guvernele baltice au expus minciuna. Nu le-au arătat încă alegătorilor suficient din mecanismul care o transportă. KAPO și VDD le datorează propriilor societăți un raport de transparență înainte de alegeri: ce știu despre structura operațiunii, ce fac platformele și la ce ar trebui să fie atenți cetățenii.