Belgia caută €7.7 miliarde

Comitetul federal de monitorizare din Belgia a transmis guvernului că trebuie să acopere un deficit de 7,7 mld. euro până în 2029 pentru a respecta angajamentele fiscale europene, sumă care ar urca la 9,8 mld. euro până în 2031 (BRF). Ministrul Finanțelor, Vincent Van Peteghem, avertizase deja că efortul va fi de cel puțin 7 mld. euro (PAL). Federația patronală FEB/VBO merge mai departe și citează estimări ale Băncii Naționale potrivit cărora ar fi nevoie de 14 mld. euro pentru ca deficitul să coboare sub 3 % din PIB până în 2029 (FEB/VBO). Ajustarea înseamnă, practic, o combinație de taxe mai mari, cheltuieli mai mici și modificări ale sistemului de pensii. Diferența dintre estimări, de la 7 mld. euro la 14 mld. euro, arată deja că partidele din coaliție nu au decis unde vor cădea costurile.

Regulile care au obligat guvernul să pună o cifră pe masă

Uniunea Europeană și-a revizuit cadrul fiscal în 2024. Vechiul sistem se concentra mai ales pe o întrebare simplă: deficitul anual este sub 3 % din PIB? Regulile reformate urmăresc acum o „traiectorie a cheltuielilor nete”, adică un plafon pentru ritmul în care pot crește, de la an la an, cheltuielile guvernamentale, fără dobânzile la datorie și fără programele finanțate din fonduri europene (Comisia Europeană, Regulamentul 2024/1263). Fiecare stat trimite un plan pe mai mulți ani. Bruxelles-ul verifică dacă cifrele sunt credibile. Consiliul aprobă planul, iar plafonul devine obligatoriu.

Când un guvern depășește pragul de 3 % sau se abate de la traiectoria convenită, UE deschide o „procedură de deficit excesiv”, un regim formal de corecție, cu termene și monitorizare. Belgia este unul dintre cele nouă state aflate acum în această procedură, alături de Franța, Italia, Austria, Finlanda, Ungaria, Polonia, România și Slovacia (Comisia Europeană). Malta a ieșit recent din procedură (Brussels Times). Belgia nu.

Aceeași presiune, soluții diferite

Belgia iese în evidență pentru că guvernul a acceptat să pună pe masă o cifră clară. Cele mai multe state aflate sub presiune fiscală evită tocmai acest lucru.

Germania oferă contrastul cel mai vizibil. Proiectul de buget pentru 2027 al ministrului Finanțelor, Lars Klingbeil, prevede 203,7 mld. euro în împrumuturi noi totale (ZEIT). Berlinul poate împrumuta aceste sume inclusiv pentru că o modificare constituțională exclude acum din „frâna datoriei” cheltuielile de apărare care depășesc 1 % din PIB. Frâna datoriei este plafonul constituțional care limitează cât poate împrumuta guvernul federal într-un an. Restul golului este acoperit prin folosirea rezervelor și prin transferuri mai mici către fondurile de asigurări sociale (t-online). Presiunea fiscală există și în Germania, dar nu apare ca o singură cifră ușor de citit. Împrumuturile sunt împărțite în compartimente pe care Bruxelles-ul le contabilizează diferit.

România arată cealaltă extremă. Aflată în procedură de deficit excesiv din 2020, cu un deficit de 7,9 % din PIB în 2025 (Comisia Europeană), Bucureștiul are de acoperit, proporțional, o gaură de câteva ori mai mare decât cea a Belgiei. Când guvernele nu au capacitatea administrativă de a colecta venituri noi, ajustarea cade de regulă pe instrumentele cel mai ușor de aplicat: taxe pe consum, înghețarea salariilor din sectorul public, tăieri liniare de cheltuieli. Gospodăriile și angajații statului suportă costul, pentru că alternativele fiscale reale se construiesc în ani, nu în câteva luni.

Momentul face ajustarea și mai dificilă. UE și NATO cer guvernelor să cheltuiască mai mult pentru apărare exact când regulile fiscale le cer să cheltuiască mai puțin pentru restul bugetului.

O cifră fără plan

Belgia are ceva ce lipsește multor state aflate în procedură de deficit excesiv: o țintă vizibilă. Dar o țintă nu este același lucru cu un plan. Cele 7,7 mld. euro nu le spun pensionarilor dacă prestațiile vor scădea, pacienților dacă serviciile medicale vor fi tăiate sau guvernelor regionale dacă transferurile vor fi reduse. Alte estimări belgiene variază între 7 mld. euro și 11 mld. euro, în funcție de ipotezele privind creșterea economică și dobânzile (Business AM), în timp ce FEB/VBO citează cifre ale comitetului de monitorizare care indică economii necesare de 4,9 mld. euro până la 6,7 mld. euro dacă cheltuielile continuă în ritmul actual (FEB/VBO).

Nouă guverne din zona euro se confruntă cu variante ale aceleiași aritmetici. Niciunul nu a publicat o explicație clară despre cine va suporta ajustarea. Belgia a făcut pasul rar de a numi nota de plată. Până când coaliția va spune și cine plătește, care contribuabili, care pensionari, care angajați publici, cifra rămâne o formă de responsabilitate fără politică.