Insula energetică fixează licitația eoliană

Belgia pregătește o nouă licitație pentru capacități eoliene offshore în zona Princess Elisabeth, cu livrare estimată în jurul anului 2031. La prima vedere, pare un proiect strict național: un guvern, o zonă maritimă, un set de turbine. Infrastructura din spate schimbă însă miza. Insula energetică artificială și cablurile de export proiectate pentru conexiuni cu statele vecine transformă licitația într-un test pentru întrebarea mai largă: poate Marea Nordului să funcționeze ca bazin comun de energie regenerabilă? (FPS Economy Belgium).

Câștigătorii imediați nu sunt gospodăriile. Sunt dezvoltatorii care obțin contracte suficient de credibile pentru finanțatori, porturile și firmele de inginerie care controlează capacități rare de instalare, precum și operatorii de rețea care construiesc infrastructură reglementată. Consumatorii câștigă doar dacă reducerea dependenței de combustibili fosili se traduce, în timp, în costuri mai mici. Nu există însă automatism aici. Tarifele de rețea și plățile publice de sprijin ajung tot în factura de electricitate, iar împărțirea poverii depinde de decizii pe care Belgia nu le-a luat încă.

O insulă conectată pentru mai mult de o țară

Insula Princess Elisabeth, construită offshore de operatorul belgian de transport al energiei electrice Elia, va colecta energia produsă de noile parcuri eoliene și va susține conexiuni de înaltă tensiune cu alte țări (Elia). Ea este un nod al rețelei transfrontaliere pe care guvernele din zona Mării Nordului au promis să o coordoneze la summitul de la Ostende din 2023, unde Belgia, Germania, Danemarca și Țările de Jos au convenit să planifice cabluri între mai multe țări, nu doar legături simple între un parc eolian și țărm (North Sea Summit Declaration).

Strategia Comisiei Europene pentru energia offshore explică logica economică: eolianul pe mare devine rentabil prin cabluri transfrontaliere și reguli de piață care permit electricității să circule acolo unde există cerere (EUR-Lex). Într-o piață cuplată, energia se deplasează din zonele cu prețuri mai mici spre cele cu prețuri mai mari prin licitații coordonate. Producția offshore belgiană poate astfel să reducă prețurile în Țările de Jos și Germania, dar și să mute punctele în care apar blocaje în rețea.

Belgia intră în aceeași fereastră de livrare cu proiectul dano-german Energiø Bornholm, care va conecta energia eoliană offshore la stații electrice din ambele țări, cu lucrări majore programate să înceapă în jurul anilor 2027–2028 (Bornholm.dk). Asta înseamnă competiție pentru aceleași cabluri, platforme de conversie și nave specializate de instalare.

Riscul real stă în arhitectura contractului

Europa are deja dovezi recente și costisitoare că designul licitațiilor contează. Modelul fără subvenții încercat de Țările de Jos și Germania între aproximativ 2019 și 2025 s-a blocat după ce dobânzile mai mari și costurile de construcție au făcut proiectele greu de finanțat. Statele revin acum la contracte pentru diferență, prin care guvernul garantează un preț minim pe unitatea de electricitate. Când prețul de piață coboară sub acest „preț de exercitare”, statul plătește diferența. Când prețul urcă peste el, dezvoltatorul rambursează diferența (European Commission).

Expunerea publică poate fi mare. Comisia Europeană a aprobat săptămâna trecută o schemă franceză de sprijin pentru eolian offshore care acoperă 11,1 GW, cu un plafon teoretic de 63 mld. euro pe 25 de ani (Commission européenne, Connaissance des Énergies). Plafonul se reduce dacă prețurile angro rămân ridicate, dar indică ordinul de mărime al spațiului fiscal pe care îl pot consuma asemenea angajamente.

Asociația germană a industriei energetice, BDEW, cere contracte pentru diferență indexate cu inflația, argumentând că ofertele cu preț fix lasă dezvoltatorii expuși la creșteri de costuri apărute după ziua licitației (Energie & Management). Belgia are aceeași alegere în față: dacă indexează prețul garantat, guvernul preia o parte mai mare din riscul de cost. Dacă îl fixează, dezvoltatorii vor cere un preț inițial mai mare sau se vor retrage.

În întreaga regiune, rețeaua este constrângerea principală. Planul de acțiune al Comisiei Europene pentru rețele avertizează că infrastructura de transport trebuie extinsă mai rapid pentru a absorbi energia regenerabilă și electrificarea economiei (European Commission). Capacitatea eoliană offshore fără capacitate de rețea înseamnă oțel nefolosit în mare.

Dependență mai mică de combustibili nu înseamnă facturi mai mici

Reducerea dependenței de gaz și cărbune este câștigul structural. Dar acest câștig ajunge în facturile gospodăriilor doar printr-un lanț de tarife pe care Belgia nu l-a definit încă: costuri de rețea pentru insula Princess Elisabeth și cablurile ei, taxe pentru finanțarea plăților prin contracte pentru diferență și costuri de echilibrare atunci când producția eoliană oscilează. Fiecare este o alegere politică. Fiecare apasă diferit asupra marilor consumatori industriali, firmelor mici și gospodăriilor.

Regulile licitației belgiene, de la prețurile garantate și termenii de indexare până la răspunderea în cazul întârzierilor de rețea și tratamentul perioadelor cu prețuri angro negative, nu au fost încă publicate. Belgia nu cumpără doar turbine. Împarte riscul financiar al unui sistem energetic transfrontalier pentru care rețeaua trebuie încă să recupereze decalajul.