Belgia vizează agenții de unică folosință

Profilul este construit tocmai pentru dispariție: o persoană cu legături slabe cu o putere străină, recrutată pentru o singură sarcină, ținută departe de imaginea de ansamblu și abandonată imediat ce operațiunea se fisurează. În limbajul serviciilor de informații, acesta este un „agent de unică folosință”.

Procurorii belgieni au reținut recent un bărbat de 46 de ani, suspectat că ar fi transmis secrete de stat. Presa belgiană a descris cazul drept prima anchetă din țară privind un wegwerpagent — un agent de unică folosință. Dosarul public este încă subțire: nu există un rechizitoriu cunoscut, nu a fost identificat un coordonator și nu se știe ce secret ar fi fost transmis. Reținerea contează mai puțin prin ceea ce spune despre cazul belgian și mai mult prin tiparul în care se înscrie în Europa.

O metodă mai rudimentară, apărută după expulzări

După invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, guvernele europene au expulzat sute de diplomați ruși suspectați că lucrau pentru serviciile de informații. Spionajul clasic se baza pe ofițeri aflați sub acoperire diplomatică, care puteau recruta surse protejați de imunitate. Odată redusă această prezență, Moscova s-a confruntat cu o problemă practică.

Foști oficiali din serviciile de informații descriu metoda care a înlocuit-o ca fiind mai brută și mai riscantă: coordonare la distanță prin aplicații criptate, recrutare prin rețele sociale și oameni folosiți o singură dată, apoi abandonați (Telegraph). Serviciile belgiene de informații și-au extins folosirea metodelor speciale de supraveghere, pe fondul suprapunerii tot mai mari dintre spionaj și criminalitatea organizată (Belga).

Serviciile de securitate din Europa pot observa această schimbare. Dovedirea ei în instanță este însă altă problemă. Fiecare stat urmărește penal astfel de cazuri după propriile reguli și propriile standarde de probă, în timp ce agenții de unică folosință sunt aleși tocmai pentru că lasă puține urme. În spațiul dintre identificarea tiparului și construirea unui dosar penal metoda își păstrează avantajul.

Polonia arată cum funcționează

Polonia oferă cele mai solide indicii publice. Săptămâna trecută, ABW, Agenția de Securitate Internă a Poloniei, a reținut 11 persoane acuzate că ar fi recrutat și plătit participanți la manifestații din comunitatea refugiaților ucraineni (Rzeczpospolita, Interia). Metoda invocată de anchetatori se potrivește tiparului: intermediari locali care exploatează teme politic sensibile pentru perturbări mici, greu de legat de un comanditar.

Dosarul polonez merge mai departe. Trei cetățeni sunt inculpați pentru spionaj, procurorii susținând că ar fi lucrat pentru serviciile ruse și ar fi făcut recunoașteri privind desfășurări NATO. ABW a investigat și presupuse acte de sabotaj transfrontalier coordonate prin Eurojust, agenția UE care conectează parchetele naționale. Lanțul de comandă rusesc nu a fost dovedit în instanță. Dar amploarea acuzațiilor strânse într-o singură țară este greu de ignorat.

Germania arată cum arată țintele. În aprilie 2024, doi suspecți germano-ruși au fost arestați pentru presupuse activități de recunoaștere la facilități militare americane și infrastructură de transport, în vederea unor acte de sabotaj (Reuters). Rapoartele de securitate germane descriu supravegherea transporturilor militare de către colaboratori de nivel redus, nu de ofițeri instruiți (Tagesschau). Serviciile de securitate estoniene avertizează asupra recrutării prin intermediari pe Telegram și asupra unor operațiuni concepute astfel încât anchetatorilor să le fie greu să probeze cine le-a ordonat (KAPO).

Cine poate, de fapt, să trimită un dosar în instanță

Metoda agentului de unică folosință trece peste frontiere. Instituțiile care trebuie să răspundă rămân, în mare parte, naționale. Serviciile de securitate investighează. Procurorii naționali au nevoie de probe care să reziste în instanță. Europol coordonează activitatea polițiilor din statele membre, dar nu pune sub acuzare. Comisia Europeană a propus recent întărirea Europol și Eurojust pentru gestionarea amenințărilor transfrontaliere venite din partea statelor ostile (European Commission). NATO sprijină reziliența aliaților prin echipe de contracarare a amenințărilor hibride, dar nu are rol în urmărirea penală (NATO).

Polonia are acuzații la nivel de parchet. Germania are anchete formale. Belgia are, deocamdată, o singură reținere. Transformarea acestor dosare într-o imagine comună, care să poată fi susținută juridic, cere o cooperare transfrontalieră pe care Europa încă o construiește.

Suspectul belgian va dispărea probabil din atenția publică. Agenții de unică folosință sunt concepuți să fie uitați. Cât timp distanța dintre tiparul văzut de serviciile de informații și proba acceptată în sala de judecată rămâne mare, metoda își păstrează avantajul.