Belgia cere sancțiuni după atacul din Taybeh

La 17 octombrie, diplomați europeni au însoțit culegători palestinieni de măsline în apropiere de Taybeh, în Cisiordania ocupată, pentru a descuraja atacurile coloniștilor. În fața lor, bărbați mascați l-au agresat pe un primar francez (AP, Guardian). Belgia cere acum sancțiuni UE împotriva celor responsabili. Franța și Polonia, ai căror diplomați se aflau și ei acolo, îi cer Israelului să ancheteze atacul și să-i pedepsească pe agresori.

Martori care puteau filma, dar nu puteau proteja

Diplomații au mers acolo pentru ca prezența lor să fie vizibilă. Anick Van Calster, consulul general al Belgiei la Ierusalim, a declarat postului VRT că vizitatorii străini îi însoțesc pe culegători în speranța că prezența lor va descuraja atacatorii. A povestit că bărbați mascați au sosit pe vehicule de teren și l-au trântit la pământ pe primar (VRT).

Bernard Baudoux, primarul orașului Aulnoye-Aymeries, a venit la Taybeh pentru că localitatea sa are legături cu acest sat. A declarat pentru Reuters că a fost lovit cu bare de fier sau bâte, dar nu a avut nevoie de spitalizare (Reuters). Potrivit AP, atacatorii au spart și geamul unei mașini consulare belgiene. Baudoux are 78 de ani (AP).

Există și o înregistrare care nu depinde de relatarea vreunui guvern. Un reporter al Guardian a filmat momentele dinaintea și de după agresiune (Guardian).

Riscul de durată rămâne în seama fermierilor, care stau acolo și după plecarea vizitatorilor. Biroul ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA) a înregistrat 178 de atacuri ale coloniștilor legate de recoltă, soldate cu victime sau pagube, în octombrie și noiembrie 2025 (OCHA). O familie alungată din livadă în timpul culesului poate pierde recolta sezonului, iar copacii vandalizați reduc producția din anii următori.

Armata israeliană a condamnat ceea ce a numit un atac grav comis de huligani israelieni. A precizat că nu erau militari la fața locului și că vizita nu fusese coordonată cu armata (Times of Israel). Biroul premierului Benjamin Netanyahu a adoptat o poziție diferită: a spus că e prea devreme pentru concluzii și a avertizat asupra unei campanii de denigrare a coloniștilor (Times of Israel). Această rezervă contrastează cu formularea folosită de propria armată, care i-a descris pe atacatori drept huligani israelieni.

Belgia cere măsuri la Bruxelles, Franța și Polonia îi cer Israelului să acționeze

Ministrul belgian de externe, Maxime Prévot, a legat violențele de politica israeliană de colonizare. A spus că Belgia va continua să susțină sancțiuni UE împotriva celor care au comis atacul și a celor care îi sprijină (Prévot pe X). Nu a indicat persoane vizate și nu a prezentat o propunere formală.

Franța a cerut arestarea și judecarea atacatorilor, precum și protejarea civililor și a misiunilor diplomatice. Nu a cerut noi sancțiuni UE (Ministerul francez de Externe). Polonia a spus că diplomații săi nu au fost răniți și că, potrivit informațiilor preliminare, nu au fost vizați individual. Varșovia i-a cerut Israelului explicații urgente și asumarea răspunderii (Notes from Poland).

Inițiativa Belgiei are nevoie de acordul tuturor celorlalte guverne din UE. În cadrul regimului UE de sancțiuni pentru încălcări ale drepturilor omului, persoanelor și organizațiilor incluse pe listă li se blochează activele, iar persoanelor fizice li se interzice intrarea în UE. Pentru includerea unui nume este nevoie de unanimitate, astfel că orice stat membru poate bloca decizia (Consiliul UE).

Acest prag a mai fost atins. La 28 mai 2026, guvernele UE au inclus pe listă trei persoane și patru organizații legate de avanposturi ale coloniștilor violenți (Consiliul UE).

Două căi distincte de tragere la răspundere

Calea preferată de Franța și Polonia trece prin instanțele israeliene. Poliția israeliană a deschis o anchetă penală, dar până la 18 octombrie nu fuseseră anunțate arestări (Reuters). Organizația pentru drepturile omului Yesh Din a constatat că 93,6 % dintre dosarele pe care le-a urmărit în perioada 2005–2025 au fost închise fără trimiterea cuiva în judecată (Yesh Din). Aceste date nu pot anticipa deznodământul acestui caz. Arată însă că, în dosarele urmărite de Yesh Din, trimiterea în judecată a fost o raritate.

Fiecare cale funcționează independent de cealaltă. O sancțiune UE ar impune un cost chiar dacă niciun tribunal israelian nu judecă vreodată cazul, iar o urmărire penală nu are nevoie de un vot la Bruxelles. Deocamdată, niciuna dintre cele două căi nu a produs rezultate. Agresiunea a fost documentată de diplomați și filmată, dar Belgia nu a propus nume pentru sancțiuni, iar la ultima informare disponibilă Israelul nu anunțase arestări.