Belgia blochează riscul Euroclear

Ministrul belgian al apărării a închis, la 28 august, discuția despre relansarea planurilor de a folosi activele suverane rusești înghețate pentru finanțarea Ucrainei. Motivul este simplu: niciun guvern din UE nu a oferit până acum să acopere expunerea juridică și financiară care cade pe Bruxelles, pentru că banii sunt ținuți acolo.

Cu două zile înainte, Suedia, Țările de Jos, Polonia și Spania îi scriseseră șefei diplomației europene, Kaja Kallas, cerând Comisiei Europene, executivul UE, să analizeze variante prin care activele rusești imobilizate să fie folosite dincolo de actualul mecanism, care preia doar profiturile generate de acestea (Guvernul Țărilor de Jos, Reuters/WTVB). Ministrul apărării, Theo Francken, a răspuns că premierul Bart De Wever nu își va schimba poziția (Nieuwsblad). Răspunsul Belgiei devine inteligibil doar dacă este privit prin prisma riscului pe care i se cere să și-l asume.

Euroclear concentrează expunerea Europei

Euroclear, compania cu sediul la Bruxelles care păstrează și decontează titluri financiare pentru bănci și guverne din întreaga lume, deține aproximativ 185–193 mld. euro din cele circa 210 mld. euro în active ale Băncii Centrale a Rusiei imobilizate în UE (Meduza, Commonspace). Această concentrare transformă o întrebare de politică europeană într-o problemă de răspundere belgiană. Dacă UE trece de la folosirea profiturilor la folosirea activelor propriu-zise, Belgia și Euroclear vor fi primele vizate de procese și represalii rusești.

Presiunea există deja. Le Monde a relatat despre aproximativ 200 de proceduri judiciare împotriva Euroclear și nouă notificări de arbitraj împotriva Belgiei (Le Monde). Potrivit Ellipsis Avocats, o instanță de la Moscova a obligat Euroclear să plătească aproape 250 mld. dolari, decizie care nu poate fi executată în UE, dar arată cât de departe este dispusă Rusia să împingă disputa (Ellipsis Avocats).

Modelul actual, prin care UE preia dobânzile și randamentele investiționale generate de activele înghețate, nu activele în sine, continuă să funcționeze. UE a transferat încă 1,4 mld. euro Ucrainei la 5 august, ducând totalul veniturilor direcționate către Kyiv la aproximativ 8 mld. euro (Comisia Europeană). Scrisoarea celor patru state susține însă că împrumutul UE de 90 mld. euro pentru 2026–2027, garantat de bugetul comun al blocului, nu va fi suficient și că un mecanism mai amplu, construit pe principalul înghețat, ar putea oferi Ucrainei finanțare mai previzibilă decât tranșele succesive (Euractiv).

Toată lumea vrea banii, nimeni nu vrea factura

Poziția Belgiei este condițională, nu definitiv ostilă. Ministrul de externe Maxime Prévot a spus, în timpul unei vizite la Kyiv în august, că Belgia nu are o obiecție de principiu față de folosirea activelor, atât timp cât riscurile juridice și financiare sunt împărțite între toate statele membre prin garanții obligatorii (Kyiv Independent). Chiar scrisoarea celor patru state confirmă această logică, cerând explicit opțiuni în care „riscul revine tuturor statelor membre ale UE” (Guvernul Țărilor de Jos). Problema este că guvernele respective au preluat limbajul Belgiei fără să prezinte un mecanism care să răspundă cererii Bruxellesului pentru garanții necondiționate și fără plafon (Euronews).

Diferența dintre limbajul solidarității și angajamentul bugetar apare clar de la un stat la altul. Radosław Sikorski a spus că Varșovia este „gata să participe la asigurarea Belgiei”, dar presa poloneză nu a identificat o formulă juridică publică pentru o despăgubire nelimitată (Radio ZET). Friedrich Merz a susținut că riscurile ar trebui împărțite în funcție de mărimea economiilor, însă nu sub forma unui cec în alb. Presa germană a estimat că partea Berlinului într-o asemenea garanție ar putea depăși 50 mld. euro (Bundesregierung, FAZ). Franța și Țările de Jos susțin principiul, dar nu au acceptat o răspundere nelimitată (Ouest-France, Tweede Kamer).

Francken a adăugat și un avertisment direct, spunând statelor baltice să nu mai împingă Belgia într-un colț, în timp ce Belgia contribuie la securitatea lor prin misiunea NATO Baltic Air Policing, potrivit Nieuwsblad. Mesajul a fost limpede: solidaritatea nu poate însemna ca un stat să ceară îndrăzneală, iar altul să suporte consecințele.

Subiectul urma să reapară în jurul reuniunii informale a miniștrilor de externe ai UE din Irlanda, din 1–2 septembrie. Comisia spune că „nu a scos niciodată chestiunea de pe agendă” (briefingul Comisiei). Coaliția politică favorabilă folosirii activelor rusești rămâne însă mai largă decât coaliția dispusă să garanteze integral expunerea Belgiei. Până când cineva pune pe masă o garanție europeană obligatorie juridic, care să acopere riscul Euroclear, refuzul Belgiei nu este obstrucție. Este prețul găzduirii infrastructurii pe care ceilalți vor să o folosească.