Berlinul pregătește împrumuturi de €203 miliarde

Germania va împrumuta mult mai mult decât arată bugetul federal obișnuit. Proiectul pentru 2027 ajunge la aproximativ 203,7 mld. euro datorie nouă, dacă sunt adunate bugetul principal, fondul pentru infrastructură și climă și fondul militar al Bundeswehr (Tagesschau, ZEIT). Până în 2030, traiectoria indică aproape 839 mld. euro împrumuturi noi (n-tv). Țara care a cerut timp de un deceniu sudului Europei să-și strângă cureaua împrumută acum într-un ritm pe care Berlinul însuși l-ar fi respins acum cinci ani.

O frână a datoriei, trei ferestre de împrumut

Frâna constituțională a datoriei din Germania, regula menită să țină deficitele anuale curente la un nivel redus, nu a dispărut. Ea continuă să limiteze bugetul federal obișnuit. Doar că mare parte din cheltuielile devenite urgente politic a fost împinsă în afara acestui cadru.

Mecanismul trece prin fonduri speciale. Un fond de 500 mld. euro pentru infrastructură și climă se împrumută în propriile conturi, separat de bugetul principal (Euroconstruct). Cheltuielile de apărare care depășesc 1 % din PIB au fost exceptate constituțional de la calculul frânei datoriei, ca parte a reformei fiscale din martie 2025 (Tagesschau). Astfel, împrumuturile din 2027 se împart pe mai multe straturi: 118,7 mld. euro în bugetul principal (n-tv), 54,9 mld. euro prin fondul de infrastructură și 30 mld. euro prin fondul Bundeswehr.

Rezultatul este neobișnuit. Germania împrumută sume record la nivel agregat, în timp ce ministerele sunt împinse spre economii. Ministerul Finanțelor a folosit aproximativ 10 mld. euro din rezerve pentru a acoperi goluri în planul bugetar pe 2027 (Deutschlandfunk). Pentru 2028 este deja anticipat un deficit suplimentar de 30 mld. euro (ad-hoc-news).

Cine primește banii

Companiile din apărare și infrastructură sunt beneficiarii direcți. Cheltuielile de investiții cresc la aproximativ 117,5 mld. euro în 2027, iar apărarea ajunge singură la 130,1 mld. euro (Devdiscourse/Reuters). Pentru construcții, inginerie și achiziții militare, aceasta înseamnă portofolii de comenzi mai pline. BNP Paribas a estimat că virajul fiscal ar putea adăuga circa 0,7 puncte procentuale la creșterea Germaniei în 2026, prin investiții publice și prin cheltuielile private atrase de acestea (BNP Paribas).

Pentru gospodării, câștigurile sunt mai lente și mai nesigure. Căi ferate mai bune, rețele digitale mai solide și securitate sporită se construiesc în ani, nu într-un ciclu bugetar. În schimb, presiunea pe bugetul principal ar putea aduce tăieri de subvenții și modificări ale cheltuielilor sociale. Costul cel mai clar revine contribuabililor viitori: randamentul obligațiunilor germane pe 10 ani este în jur de 2,94 % (Trading Economics), departe de dobânzile aproape de zero care au făcut datoria mai veche ieftină. Cu o datorie federală totală de 1.843 mld. euro (BMF), plățile mai mari pentru dobânzi vor reduce treptat spațiul bugetar al anilor următori.

Cum citește Europa semnalul

Fiecare vecin vede altceva. Franța vede ipocrizie: Berlinul se împrumută masiv la nivel național, în timp ce ar cere, potrivit relatărilor Reuters, tăieri de circa 400 mld. euro din următorul buget multianual al UE (Upday/Reuters). Italia capătă un argument politic: dacă Germania se împrumută puternic pentru apărare, Roma poate cere o flexibilitate similară. Totuși, reducerea spreadului BTP-Bund, adică diferența dintre costul de împrumut al Italiei și cel al Germaniei, poate veni pur și simplu din creșterea randamentului german, nu din faptul că Italia a devenit mai puțin riscantă (Corriere). Polonia urmărește cu îngrijorare bugetul UE, unde are în joc 212,6 mld. zloți în cofinanțări contractate (MFiPR).

Piețele de obligațiuni rămân calme. Germania este încă reperul de împrumut al zonei euro (FT). Întrebarea principală este însă dacă vorbim despre bani noi sau despre cheltuieli vechi mutate într-un alt recipient contabil. Testul legal pentru fondul de infrastructură cere doar ca investițiile ajustate din bugetul principal să atingă 10 % din cheltuieli, o regulă care măsoară contabilitatea, nu podurile date în folosință (Euroconstruct). Ministerele pot continua să taie, în timp ce fondurile speciale continuă să se împrumute. De aceea, indicatorul de urmărit nu este doar nivelul datoriei Germaniei, ci dacă banii se transformă în capacitate reală înainte să apară următoarea gaură bugetară.