Berlinul discută pacea fără UE

Rusia a lansat, în 23-24 mai, o rachetă Oreșnik capabilă să transporte încărcătură nucleară spre periferia Kievului, a treia utilizare a acestei arme în timpul războiului. În mai puțin de 48 de ore, negociatorul-șef al Ucrainei se afla la cancelaria germană, alături de consilierii de securitate națională ai trei puteri europene, pentru a schița contururile unui proces de pace abandonat de Statele Unite.

Bombardamentul și refuzul

Atacul a fost cel mai amplu bombardament rusesc din 2026: aproximativ 90 de rachete, dintre care 36 balistice, și 600 de drone au vizat Kievul, provocând moartea a cel puțin patru persoane și rănirea a circa 100. Institute for the Study of War a estimat costul operațiunii pentru Moscova la aproximativ 361 mil. de dolari (ISW). Ministerul rus de Externe a cerut apoi tuturor diplomaților străini să părăsească Kievul, anunțând că va începe „lovituri sistematice împotriva instalațiilor militar-industriale ucrainene” (Al Jazeera).

Niciun guvern european nu s-a conformat. Purtătorul de cuvânt al Ministerului francez de Externe a calificat cererea drept „o nouă intimidare” și a spus că Parisul nu își va evacua cetățenii (Le Figaro). La Berlin, directorul politic al Auswärtiges Amt, Ministerul german de Externe, un oficial important, dar aflat sub nivel ministerial, l-a convocat pe ambasadorul rus Neceaev, alegând o reacție fermă, însă calibrată, fără escaladare la nivel de ministru (Deutschlandfunk). Polonia a avertizat că orice lovitură asupra ambasadei sale va fi tratată drept „un act deliberat de agresiune” (Polsat News). Peste 50 de țări au condamnat Rusia în Consiliul de Securitate al ONU (Kyiv Post, UN).

Washingtonul a transmis alt semnal. Secretarul de stat Rubio nu a condamnat atacurile și a observat doar că Kievul a fost „un loc foarte periculos” (RFE/RL). A confirmat că discuțiile americane de pace sunt „înghețate”.

E3 se mișcă rapid

La 26 mai, negociatorul-șef al Ucrainei, Rustem Umerov, s-a întâlnit la Berlin cu E3, formatul care reunește Germania, Franța și Regatul Unit prin consilierii lor de securitate națională (Ukrinform). Întâlnirea a fost găzduită de Günter Sautter, din partea Germaniei. Cancelarul Merz nu a participat, un semnal deliberat de prudență la cel mai înalt nivel.

E3 nu are tratat, secretariat sau mandat juridic. A apărut în 2003, pentru negocierile cu Iranul privind programul nuclear, și reunește cele trei state europene membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU. Brexitul nu a închis participarea britanică, deoarece formatul funcționează complet în afara structurilor UE. Avantajul său este viteza: acolo unde Politica externă și de securitate comună a UE, cadrul blocului pentru diplomație comună, cere de regulă unanimitate între 27 de state membre și săptămâni de coordonare, E3 poate convoca discuții în câteva zile. Zelenski a propus, la 20 mai, formalizarea unui canal „E3 plus Ucraina” (newsukraine.rbc.ua).

Viteza costă legitimitate

Această viteză are un cost. Polonia, cel mai important susținător militar regional al Ucrainei, nu are loc la masă. Nici Italia, a treia economie a UE. Obiecția Varșoviei este structurală: dimensiunea și geografia Poloniei o fac un participant firesc în orice negociere între Europa, Kiev și Moscova (Rzeczpospolita). Participanții la E3 răspund că grupurile mai mici negociază mai repede. Oficialii polonezi nu au protestat public față de reuniunea din 26 mai în mod specific, dar tensiunea de fond este vizibilă.

Linia de separație merge dincolo de format. Franța și Italia susțin deschiderea unui canal diplomatic cu Moscova. Germania, Polonia și statele baltice se opun, argumentând că negocierile înainte de retragerea Rusiei ar recompensa agresiunea (Euronews). Miniștrii de externe ai UE au discutat numirea unui Reprezentant Special pentru Ucraina la reuniunea Gymnich, întâlnirea informală a miniștrilor, fără decizii obligatorii, organizată la Limassol în 27-28 mai, însă purtătorul de cuvânt al UE a temperat așteptările: un emisar ar fi potrivit doar „după ce Rusia a demonstrat o voință reală de a pune capăt războiului” (EEAS).

Cu traseul formal blocat, viteza informală a E3 înlocuiește procesul instituțional al UE. Statele cele mai expuse agresiunii ruse, Polonia și țările baltice, rămân în afara formatului în care se discută securitatea lor. Polonia înarmează linia frontului ucrainean. Italia finanțează reconstrucția. Niciuna nu stă la masa unde sunt conturați termenii păcii.