Berlin și Varșovia dispută fondul de €6.6bn

Ungaria și-a ridicat veto-ul asupra celor 6,6 mld. euro din fondurile militare ale UE pentru Ucraina. Decizia nu a adus însă relaxarea așteptată: miniștrii apărării au intrat imediat într-o dispută mai dificilă, dacă banii trebuie să ramburseze statele care au trimis deja arme sau să cumpere echipamente noi pentru front. Germania și Polonia s-au plasat în tabere opuse, scoțând la suprafață fisura din promisiunea europeană de împărțire a costurilor pentru sprijinirea Kievului.

Un fond care nu-și poate acoperi propriile promisiuni

Facilitatea Europeană pentru Pace este un fond extrabugetar prin care statele UE pun la comun contribuții naționale pentru ajutor militar. Funcționează în afara bugetului obișnuit, pentru că tratatele europene interzic finanțarea cheltuielilor militare din bugetul UE. Logica inițială era simplă: statele trimit bilateral arme Ucrainei, apoi cer rambursarea parțială din fondul comun (Eur-Lex).

Ungaria a blocat acest mecanism timp de peste doi ani. Când Budapesta și-a retras veto-ul la începutul lunii iunie, banii au devenit disponibili, dar cererile de rambursare aflate deja la coadă însumează aproximativ 43 mld. euro (Brussels Signal). Fondul acoperă circa 40 % din valoarea transferurilor (Ground, Arab News/AFP). Nici măcar această fracție nu mai poate fi plătită integral.

Kaja Kallas, șefa diplomației europene, a propus o împărțire în trei: rambursări parțiale către statele membre, achiziții comune noi pentru Ucraina și finanțarea EUMAM Ukraine, misiunea militară de instruire a UE pentru armata ucraineană. Potrivit relatărilor, schema ar aloca 900 mil. euro pentru instruire, 1 mld. euro pentru achiziții și 4,7 mld. euro pentru plăți către statele membre (EEAS, Babel).

Cine plătește pentru cei care au acționat primii

Germania susține că banii trebuie să maximizeze capacitatea militară actuală a Ucrainei. Secretarul de stat pentru apărare Sebastian Hartmann a spus că sumele din Facilitatea Europeană pentru Pace care nu sunt folosite imediat pentru rambursări ar trebui să sprijine în continuare Ucraina. A doua zi, ministrul apărării Boris Pistorius a anunțat încă 300 mil. euro pentru inițiativa cehă privind muniția, un canal de achiziții care produce livrări noi, nu compensează transferuri vechi (BMVg).

Polonia vede însă o înțelegere încălcată. Viceministrul apărării Cezary Tomczyk a spus că Varșovia vrea rambursarea integrală a aproximativ 450 mil. euro pentru armele deja livrate (RMF24). Ratele de rambursare așteptate ar fi scăzut de la circa 84 % la 46 % și ar putea coborî și mai mult sub presiunea noii împărțiri (Censor). Acestea sunt cifre de negociere, nu rate adoptate, dar explică tensiunea.

Slovacia arată că nemulțumirea nu se oprește la Varșovia. Bratislava a donat avioane MiG-29 și un sistem de apărare antiaeriană S-300 sub guvernul precedent, un pachet evaluat la aproximativ 700 mil. euro. Până acum a primit doar 92 mil. euro din Facilitatea Europeană pentru Pace (Bankier). Oficialii se așteptau la circa 250 mil. euro; acum ar putea primi aproximativ o zecime din sumă (Denník N). Premierul Robert Fico a spus că va discuta direct cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, despre fondurile despre care susține că au fost redirecționate de la donatori către cheltuieli directe pentru Ucraina (Aktuality.sk).

Două logici, un singur fond

Suedia, care așteaptă la rândul ei bani din fond, descrie ajutorul pentru Ucraina ca pe o necesitate de securitate pe termen lung, nu ca pe o simplă cerere de rambursare (GP). Statele nordice au susținut în mare parte poziția Germaniei la reuniunea miniștrilor apărării (RBC Ukraine). O tabără tratează Facilitatea Europeană pentru Pace ca pe un contract de împărțire a poverii, care trebuie să respecte angajamentele trecute. Cealaltă o vede ca pe un instrument de război, menit să servească nevoile militare imediate ale Ucrainei.

Ambele poziții au logică. Ucraina are goluri urgente în apărarea antiaeriană și în aprovizionarea cu muniție, iar achizițiile noi produc efect militar direct, spre deosebire de rambursări (EEAS). Dar Polonia și Slovacia și-au golit arsenalele naționale pornind de la premisa că Europa va împărți costul. Diluarea retroactivă a acestei înțelegeri lovește exact statele care au acționat cel mai repede.

Nu a fost publicat încă un tabel final de alocare. Compromisul propus de Kallas rămâne o propunere, nu o formulă adoptată (Tagesschau). Întrebarea pentru următoarea rundă de discuții este cine a decis că diluarea retroactivă poate fi punctul de plecare al negocierii.