Big Tech atrage €40 billion din Europa

Aproximativ 40 mld. euro în obligațiuni emise de cele mai mari companii americane de tehnologie se află acum în portofoliile investitorilor europeni. Suma reprezintă circa 1 % din principalele coșuri de obligațiuni corporate în euro urmărite de investitori și aproximativ 10 % din toate obligațiunile corporate noi în euro vândute anul acesta (BCE). Patru analiști ai Băncii Centrale Europene au avertizat duminică faptul că, dacă ponderea continuă să crească, costurile de finanțare ale companiilor europene care concurează pentru aceiași bani ar putea urca. Deocamdată, nu există o disfuncție vizibilă. Mecanismul merită însă urmărit.

De ce se împrumută în euro companii care cheltuiesc în dolari?

Alphabet, Amazon, Meta, Microsoft și Oracle își obțin aproape toate veniturile în dolari. Cu toate acestea, emit tot mai multe obligațiuni în euro. Explicația ține de diferența de dobândă: ratele BCE sunt sub cele ale Rezervei Federale americane. Companiile se împrumută în euro, apoi folosesc un contract financiar numit swap valutar pentru a transforma euro în dolari. În final, plătesc mai puțin decât dacă s-ar fi împrumutat direct în dolari pe piața americană (Morningstar). Banii merg către centre de date, cipuri pentru AI și infrastructură energetică, în cea mai mare parte pe teritoriul Statelor Unite (BCE).

Ritmul se accelerează. Potrivit BCE, ponderea hyperscalerilor în aceste obligațiuni de tip „reverse Yankee” — companii în dolari care se împrumută în euro — aproape s-a dublat între 2025 și 2026 (BCE). Amazon a vândut singură obligațiuni în euro de 14,5 mld. euro într-o singură tranzacție, în martie (Bloomberg). Împrumuturile totale în euro ale companiilor americane nefinanciare au trecut de 60 mld. euro în 2026 (Reuters). Cele 60 mld. euro reprezintă fluxul anual de finanțare nouă; cele 40 mld. euro sunt stocul de obligațiuni încă în circulație. Ambele cresc.

Trei canale prin care costurile pot urca pentru debitorii europeni

Analiza BCE, semnată de Anne Duquerroy, Oana Furtuna, Imène Rahmouni-Rousseau și Lia Vaz Cruz, indică trei mecanisme (BCE, Euractiv).

Presiunea ofertei. Când mai multe obligațiuni concurează pentru aceeași masă de bani, investitorii pot cere randamente mai bune. Randamentele mai mari — adică dobânda plătită de obligațiune — pentru Amazon sau Alphabet tind să tragă în sus și costurile altor emitenți care vând obligațiuni similare.

Mutarea banilor investitorilor. Fondurile de pensii și asigurătorii caută obligațiuni pe termene lungi, cu rating ridicat. Datoria Big Tech se potrivește acestui profil. În ultimul an, când investitorii din zona euro au cumpărat mai multe obligațiuni corporate, cinci hyperscaleri au atras 15 % din această creștere (EUobserver). Fiecare euro plasat într-o obligațiune Amazon nu mai este disponibil pentru o companie europeană sau pentru un emitent suveran european.

Achiziții automate impuse de indici. Multe fonduri de investiții urmăresc pasiv indici de obligațiuni și cumpără ceea ce intră în acești indici. Pe măsură ce ponderea Big Tech crește, fondurile pasive cumpără mecanic mai multă datorie americană de tehnologie și mai puțin din alți emitenți. Hyperscalerii reprezintă acum circa 1,2 % din indicele european investment-grade, adică obligațiuni ale companiilor considerate suficient de sigure pentru creditare. În indicele echivalent din SUA, ponderea lor este deja de aproape 5 % (Marketscreener). Dacă Europa se apropie de modelul american, reechilibrarea automată va conta mai mult.

Cine câștigă, cine pierde

Câștigătorii direcți sunt companiile de tehnologie, care obțin finanțare ieftină, și băncile care aranjează tranzacțiile. Santander și BBVA au ajutat la plasarea unei tranșe mari în euro emise de Alphabet (Cinco Días). Fondurile europene de pensii au și ele un beneficiu: primesc acces la obligațiuni pe termene lungi, cu randamente peste cele ale titlurilor de stat (EUobserver).

Primii perdanți probabili sunt companiile europene cu rating și scadențe comparabile. Ele concurează pentru același capital instituțional. Datoria publică este un concurent mai indirect, pentru că obligațiunile suverane au alte funcții în portofolii, dar Franța intenționează să vândă obligațiuni pe termen mediu și lung de 310 mld. euro în 2026 (Agence France Trésor), iar Comisia Europeană are în circulație datorie comună a UE de aproximativ 660 mld. euro (Comisia Europeană). Toți acești emitenți folosesc, în final, bilanțurile acelorași mari investitori instituționali. Dacă obligațiunile Big Tech se apropie de ponderea de aproape 5 % din indicii americani, competiția pentru acele bilanțuri devine mai strânsă.

Riscul apare când se schimbă scara

Evaluarea BCE rămâne prudentă: „Astfel de efecte de contagiune nu sunt vizibile până acum în zona euro” (BCE). Goldman Sachs estimează că investițiile globale în AI vor crește de la 0,9 % din PIB-ul mondial în 2026 la 1,4 % în 2028 (Goldman Sachs). Dacă măcar o parte din această creștere va fi finanțată prin obligațiuni în euro, ponderea actuală de 1 % în indici nu va mai rămâne marginală.

Întrebarea ridicată de BCE este una pe care fondurile europene de pensii, reglementatorii și ministerele de finanțe vor trebui să o trateze pragmatic: cât din infrastructura americană de AI ar trebui să fie finanțată din economisirile europenilor înainte ca firmele europene să capteze o parte relevantă din veniturile cloud, producția de cipuri și puterea de stabilire a prețurilor generate de AI?