BPM propune fuziunea de €50 billion cu MPS

Banco BPM a propus, pe 7 iunie, o fuziune cu Monte dei Paschi di Siena (MPS), într-o tranzacție care ar crea un grup de circa 50 mld. euro, cu 2.900 de sucursale și sinergii estimate la 1,1 mld. euro (Corriere della Sera, Bloomberg). Dacă va fi finalizată, operațiunea ar da Italiei a doua bancă după active, în urma Intesa Sanpaolo. Intesa a reacționat în câteva ore, convocând o ședință de urgență a consiliului pentru a pregăti o contraofertă împreună cu Unipol și BPER (Il Fatto Quotidiano). Fuziunea marchează primul pas într-o competiție mai largă între băncile din sudul Europei și cele din nord.

O bancă franceză cu strategie italiană

Crédit Agricole, banca franceză care deține 22,8 % din Banco BPM, a votat în unanimitate în favoarea propunerii în consiliul BPM (AdnKronos). Fuziunea i-ar dilua participația la aproximativ 12,8 %, dar ar rămâne cel mai mare acționar individual al unei instituții mult mai mari (Corriere della Sera). Calculul este simplu: 12,8 % din 50 mld. euro valorează mai mult decât 22,8 % din 20 mld. euro. O bancă franceză ar ajunge, în practică, să ancoreze al doilea creditor al Italiei.

Pentru Roma, tranzacția rezolvă altă problemă. Trezoreria italiană mai deține 4,8 % din MPS, participație rămasă după salvarea de 5,4 mld. euro din 2017, când statul controla 68 % din bancă. După fuziune, participația ar coborî sub 2 %, ceea ce ar permite guvernului să declare închis dosarul salvării fără să vândă acțiuni pe piață (Quotidiano.net). Ministrul finanțelor, Giorgetti, indicase de ani de zile această cale de ieșire.

Sudul Europei se consolidează

Cu patru zile înainte de anunțul BPM, Franța, Italia și Spania au trimis Comisiei Europene o propunere comună. Argumentul lor: fragmentarea bancară blochează aproximativ 230 mld. euro în active lichide care nu pot circula liber peste granițele zonei euro (Euronews). Soluția propusă este un regim voluntar prin care grupurile bancare transfrontaliere să poată pune în comun capitalul și lichiditatea, cu legislație așteptată în 2027.

Tranzacția BPM-MPS se înscrie într-un val mai larg de consolidare deja pornit. BPCE a finalizat în aprilie achiziția Novobanco din Portugalia pentru 6,7 mld. euro, cea mai mare tranzacție bancară transfrontalieră din zona euro din ultimul deceniu (Challenges). UniCredit deține 34,35 % din Commerzbank, iar termenul pentru oferta sa este 16 iunie (Finance Magazin). Băncile mediteraneene încearcă să câștige dimensiune. Autoritățile de reglementare din nordul Europei nu au ținut încă același ritm.

Cine plătește, cine câștigă

Cele 1,1 mld. euro în sinergii estimate ar urma să vină în mare parte din închiderea sucursalelor suprapuse, probabil în jur de 300 în Lombardia, Toscana și Veneto (AskaNews). Nu au fost anunțate cifre privind reducerile de personal, dar în sectorul bancar sinergiile de cost vin în principal din diminuarea numărului de angajați. Salariații sunt pierzătorii evidenți.

Berlinul blochează, între timp, oferta UniCredit pentru Commerzbank pe argumente naționale, deși susține în principiu Uniunea Bancară, cadrul UE pentru supravegherea comună a băncilor. Luis de Guindos, vicepreședintele în exercițiu al Băncii Centrale Europene (BCE), a spus că Europa are nevoie de „bănci cu adevărat europene” pentru a concura cu cele americane (Bloomberg). Totuși, chiar și după fuziune, BPM-MPS ar valora abia 6 % din capitalizarea bursieră a JPMorgan. Fuziunile interne creează campioni naționali. Nu închid decalajul transatlantic.

Presiunea sudului Europei pentru lichiditate comună se lovește acum de opoziția Germaniei și a Țărilor de Jos. Sunt aceleași guverne care au blocat de peste un deceniu EDIS, schema europeană de garantare a depozitelor, adică o plasă comună de siguranță care ar garanta depozitele bancare în întreaga zonă euro (European Commission). Fără această garanție, capitalul rămâne în spatele frontierelor naționale. Nicio bancă nu vrea să trimită bani către o filială din altă țară dacă sistemul local de garantare a depozitelor ar putea ceda într-o criză. Sudul Europei construiește bănci mai mari. Capitalul din nord nu va curge spre sud până când cineva nu va garanta depozitele. Deocamdată, acel garant nu există.