Bruxelles pune presiune pe Turudić

Doar 27 % dintre cetățenii croați și 28 % dintre companii consideră că sistemul judiciar este independent, potrivit Raportului Comisiei Europene privind statul de drept pentru 2026, publicat la 17 iulie (Comisia Europeană, Index.hr). Corupția rămâne „răspândită”, constată Comisia, chiar dacă procurorii deschid în continuare dosare. Raportul anual pune diagnosticul. Nu poate obliga Croația să-l trateze.

Procurori activi, încredere prăbușită

Capitolul despre Croația nu descrie un colaps instituțional. Există organisme anticorupție, iar parchetele lucrează. Problema este distanța foarte mare dintre această activitate și încrederea publică. Instrumentul principal al Comisiei este un ciclu de dialog, recomandări și monitorizare, nu un set de ordine obligatorii (Comisia Europeană).

Comisia recunoaște că aplicarea recomandărilor anterioare a slăbit la nivelul UE (Comisia Europeană). În plus, nu există o legătură automată între concluziile privind statul de drept și deciziile de finanțare europeană (EU Perspectives).

Înainte ca un stat să intre în UE, Bruxelles-ul are o pârghie reală: poate încetini negocierile și poate cere reforme ca preț al aderării. Relatarea FAZ despre același ciclu de rapoarte arată contrastul prin cazul Serbiei, unde evaluările negative privind statul de drept continuă să influențeze traseul de țară candidată (FAZ).

După aderare, instrumentarul se îngustează brusc. Bruxelles-ul nu poate îngheța bani europeni doar pentru că instanțele nu sunt crezute de public. Trebuie să arate că deficiențele statului de drept amenință direct administrarea fondurilor UE (Regulamentul 2020/2092, CER). Articolul 7, cea mai dură procedură a Uniunii, care poate suspenda dreptul de vot al unui stat membru, cere un consens politic între guverne care nu a fost atins niciodată împotriva unui stat membru. Încrederea scăzută în justiție, măsurată prin sondaje, nu declanșează singură aceste mecanisme.

Disputa privind cine anchetează fraudele cu bani europeni

Un instrument european are însă puterea să deschidă dosare. Parchetul European, EPPO, poate investiga și urmări penal infracțiuni care afectează bugetul UE în statele membre participante (Regulamentul EPPO). Croația participă la acest mecanism. EPPO nu poate repara neîncrederea generală în instanțele croate, dar acolo unde sunt în joc bani europeni are o autoritate juridică pe care raportul anual al Comisiei nu o are.

Conflictul a apărut în jurul limitei acestei autorități. Curtea Constituțională a Croației a cerut Curții de Justiție a Uniunii Europene, instanța supremă a UE cu sediul la Luxemburg, să stabilească frontiera dintre competența EPPO și cea a parchetului național croat, DORH. Comisia Europeană a intervenit în cauză și a susținut că procurorul general al Croației, Ivan Turudić, nu poate fi considerat independent și imparțial în judecarea acestei delimitări (Telegram.hr).

Verfassungsblog, platformă germană de drept constituțional, a tratat disputa ca pe un avertisment privind situația în care un sistem național de urmărire penală împinge înapoi, din interiorul unui stat membru, competențele procurorului european (Verfassungsblog).

Miza este clară. Dacă instituțiile croate reușesc să restrângă atribuțiile EPPO prin mecanisme constituționale interne, alte state participante primesc un model pe care îl pot copia. Singurul braț de urmărire penală al UE ar ajunge să funcționeze în funcție de limitele trasate de sistemele naționale pe care ar trebui să le supravegheze.

Ce poate și ce nu poate face Bruxelles-ul

Datele nu susțin o lectură de criză a sancțiunilor. Cazul Croației arată mai degrabă o limită structurală: un stat membru poate trăi ani la rând cu o încredere foarte scăzută în justiție și cu o corupție persistentă, în timp ce Comisia consemnează problema și recomandă reforme similare. Bruxelles-ul poate diagnostica problema statului de drept din Croația, dar poate interveni cu forță doar când aceasta atinge banii europeni, dreptul UE sau competența EPPO, nu atunci când erodează, de una singură, încrederea democratică internă.

Disputa privind competența EPPO este acum la Curtea de Justiție de la Luxemburg. Hotărârea va stabili dacă singurul parchet al Uniunii poate funcționa deplin într-un stat membru al cărui procuror general este considerat compromis de Comisia Europeană. Răspunsul va veni de la Luxemburg. Cooperarea pe care o va cere va trebui să vină de la Zagreb.