Bruxelles critică anticorupția din Spania

Guvernul lui Pedro Sánchez se prezintă drept apărător al normelor democratice. Raportul Comisiei Europene privind statul de drept pe 2026, publicat la 17 iulie, notează însă „progrese limitate” în combaterea corupției, lipsa unor reguli clare pentru lobby și reforme judiciare rămase neterminate (Comisia Europeană, Ara). Raportul anual nu are forță juridică obligatorie și nu declanșează sancțiuni (întrebări și răspunsuri ale Comisiei). Dar oferă criticilor Spaniei, atât interni, cât și europeni, un dosar cu ștampila Bruxelles-ului, pe care aceștia îl folosesc deja.

Ce a constatat Comisia

Raportul privind statul de drept este evaluarea anuală prin care Comisia verifică, în fiecare stat membru, funcționarea instanțelor, eforturile anticorupție, libertatea presei și garanțiile instituționale. Capitolul despre Spania arată ca o listă de reparații începute și neterminate.

În materie de corupție, problema principală este ritmul. Marile dosare se blochează din cauza întârzierilor legate de expertizele financiare și a unei gestionări slabe a cauzelor (Infobae, La Voz de Galicia). Spania nu are încă un registru public obligatoriu al activităților de lobby și nici o autoritate independentă de integritate cu atribuții reale, deși există un proiect de lege în lucru (20 Minutos).

Critica privind justiția merge mai adânc. Comisia a reluat apelul ca Spania să schimbe modul de selecție a membrilor CGPJ, organismul care administrează sistemul judiciar și numește judecătorii în funcții importante. Sistemul actual le permite partidelor parlamentare să controleze, în mare măsură, cine intră în consiliu, iar consiliul influențează apoi promovările din magistratură (Ara). Bruxelles-ul a cerut și decuplarea mandatului procurorului general de ciclul politic al guvernului. Când mandatul șefului parchetelor depinde de cine se află la putere, apare cel puțin impresia că dosarele pot servi interese politice (El Español).

Cea mai tăioasă formulare a vizat discursul politic. Comisia a spus că judecățile critice despre hotărârile instanțelor fac parte din dezbaterea democratică, dar reprezentanții guvernului și ai parlamentului ar trebui să evite declarațiile care subminează independența justiției.

Cine câștigă din formulare

În Spania, opoziția are cel mai mult de câștigat. „Progrese limitate” este o formulare venită de la Bruxelles, pe care criticii lui Sánchez o pot invoca fără să mai construiască singuri întregul argument (El Mundo). Organizațiile care militează pentru transparență primesc, la rândul lor, un reper extern pentru cereri care altfel ar putea fi respinse drept partizane. Guvernul poate încerca să absoarbă lovitura prezentând raportul ca pe o monitorizare de rutină și indicând proiectele de reformă aflate în pregătire.

În afara Spaniei, Ungaria a folosit raportul ca muniție politică. Înainte de publicare, ministrul ungar al afacerilor europene, János Bóka, susținuse că raportul va arăta dacă statele sunt evaluate după aceleași criterii de către Comisie (Origo, HVG). Presa apropiată guvernului de la Budapesta a prezentat apoi criticile la adresa Spaniei drept dovadă a dublului standard. Publicațiile independente din Ungaria au respins comparația: Spania este criticată pentru lacune în reglementarea lobby-ului și pentru instanțe lente, în timp ce dosarul Ungariei vizează corupție sistemică și slăbirea mecanismelor de control asupra puterii executive. Guvernul Slovaciei a formulat acuzații similare de selectivitate, dar presa slovacă s-a concentrat mai ales pe propriile deficiențe ale Bratislavei (Aktuality).

Un dosar de probă, nu un instrument de constrângere

Comisia prezintă acest ciclu de evaluare ca pe o monitorizare preventivă. Recomandările nu sunt obligatorii. Capitolul despre Spania nu este însoțit de înghețarea fondurilor, de o acțiune în justiție sau de un termen juridic pentru reforme. Chiar istoricul raportului arată limita instrumentului: potrivit EU Perspectives, doar 47 % dintre recomandările din 2025 fuseseră puse în aplicare integral sau parțial în decurs de un an.

Raportul capătă greutate doar atunci când se leagă de instrumente cu efecte concrete: o acțiune la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care Comisia dă în judecată un stat pentru încălcarea dreptului UE, sau suspendarea unor fonduri europene până la adoptarea reformelor cerute (Comisia Europeană). Niciunul dintre aceste mecanisme nu a fost activat în cazul Spaniei.

Ce a produs Comisia este un dosar de probă. Documentează întârzieri în dosarele de corupție, absența regulilor pentru lobby, reforme judiciare neterminate și atacuri politice la adresa instanțelor. Dacă acest dosar va împinge Spania spre reformă sau va rămâne doar un titlu pe care Madridul îl poate depăși prin așteptare depinde de guvernul, parlamentul și sistemul judiciar spaniole. Până acum, răspunsul lor nu a fost suficient.