Temu și crypto, taxate pentru €450bn

Coletele Temu, tranzacțiile cu criptoactive și pariurile online intră în disputa pentru viitorul buget al UE, pentru că Bruxelles-ul caută bani fără să le ceară capitalelor contribuții directe mai mari. Relatările de presă indică cinci noi surse de venit, estimate la aproximativ 450 mld. euro pentru bugetul 2028-2034, dar nu există încă un text juridic public care să confirme lista, nivelurile de taxare sau randamentul invocat de Il Fatto Quotidiano.

Datoria e reală, ambalajul e politic

NextGenerationEU a creat problema rambursării. UE s-a împrumutat în comun în pandemie, iar Comisia Europeană a susținut deja, în COM(2021) 570, că noi venituri europene ar trebui să ajute la plata acestei datorii și să reducă presiunea asupra contribuțiilor naționale. Consiliul a păstrat această direcție deschisă când a susținut un pachet ajustat de resurse proprii.

Opțiunile sunt limitate. UE poate să taie programe, să ceară mai mulți bani guvernelor, să se împrumute din nou sau să taxeze activități care trec frontierele. Pachetul relatat de presă merge spre ultima variantă, într-un moment în care următorul buget trebuie să acopere Ucraina, apărarea și competitivitatea, fără să golească programele mai vechi.

De aici importanța coletelor ieftine. O taxă pe importurile de valoare mică poate apărea la Bruxelles ca venit european, dar alegătorii o vor vedea la final, în prețul de la checkout sau în costul livrării. Eurodeputați maltezi o descriu deja ca pe o taxă aplicată cumpărăturilor de pe Temu, Shein și AliExpress, potrivit Lovin Malta.

Factura ajunge la cei care nu o pot evita

Plătitorul legal și plătitorul real nu sunt întotdeauna aceeași persoană. Dacă o platformă crypto achită taxa, poate recupera costul prin comisioane de tranzacționare mai mari sau printr-un ecart mai larg între prețul de cumpărare și cel de vânzare. Dacă plătesc operatorii de pariuri, clienții ar putea primi cote mai slabe sau mai puține promoții.

O taxă pe colete funcționează la fel. Bruxelles-ul poate colecta banii de la platforme, transportatori sau importatori, dar costul se poate muta tot în prețurile plătite de consumatori. Povara finală depinde de puterea de negociere: platformele mari pot absorbi o parte, transportatorii pot transfera costul mai departe, iar vânzătorii cu marje mici îl pot împinge direct spre cumpărători.

Sistemul actual de venituri al UE nu conține încă aceste măsuri relatate de presă. Se bazează pe surse precum taxele vamale, veniturile legate de TVA, contribuțiile asociate plasticului și plățile calculate în funcție de venitul național, conform Deciziei 2020/2053. Pagina Comisiei despre veniturile bugetului UE descrie acest sistem, nu un pachet deja stabilit pentru criptoactive, pariuri sau colete.

Împărțirea între state urmează aceeași logică. Dacă noile venituri europene înlocuiesc o parte din contribuțiile calculate pe baza venitului național, ministerele de finanțe câștigă spațiu bugetar. Dacă doar finanțează un buget mai mare, contribuabilii neți se confruntă tot cu o factură europeană mai ridicată, doar pe o rută mai puțin vizibilă.

Asta contează pentru Germania și Țările de Jos, care de obicei apasă cel mai tare pe limitarea bugetului. Contează și pentru Franța și Polonia, dar din alte motive. Franța vrea să protejeze cheltuielile agricole, în timp ce finanțele sale publice sunt sub presiune europeană după ce Consiliul a deschis, în iulie 2024, procedura de deficit excesiv. Polonia are un interes direct în coeziune și agricultură, pentru că Varșovia prezintă în continuare fondurile europene ca element central al programului său pentru 2021-2027.

Fiecare capitală are drept de veto

Limita cea mai dură nu este economică, ci juridică și politică. Deciziile privind resursele proprii au nevoie de unanimitate și de aprobare națională, potrivit articolului 311, iar bugetul multianual are, la rândul său, nevoie de unanimitate conform articolului 312.

Asta oferă fiecărei capitale putere de negociere. Un guvern poate transforma o dispută despre colete, pariuri, criptoactive, rabaturi sau nivelul total al cheltuielilor într-o dispută despre întregul buget. Bruxelles-ul poate prefera venituri care seamănă mai puțin cu un cec național, dar capitalele decid dacă ambalajul rezistă.

Prin urmare, cifra relatată de 450 mld. euro este mai degrabă un semnal de negociere decât un plan fiscal închis, câtă vreme textul juridic lipsește. Rambursarea datoriei este certă. Întrebarea deschisă este cine primește factura și cât de clar o vor vedea alegătorii.