Bulgaria blochează ajutorul pentru cărbune

Bulgaria nu poate vira bani de la buget către Mini Maritsa East, unul dintre marile complexe miniere de lignit din sud-estul țării, până când Comisia Europeană nu stabilește dacă sprijinul este ajutor de stat legal. Complexul se află în centrul economiei regiunii Stara Zagora, unde cărbunele a fost timp de decenii principalul angajator. Decizia Comisiei va conta nu doar pentru soarta minei, ci și pentru întrebarea mai concretă: banii ajung la salariați și comunități sau doar cumpără câteva luni în plus de funcționare.

De ce Sofia trebuie să întrebe mai întâi

În dreptul UE, anumite subvenții devin ajutor de stat atunci când banii publici oferă unei companii sau unui sector un avantaj nedrept față de concurenți. Când există acest risc, guvernul trebuie să ceară aprobarea Comisiei Europene înainte să plătească și să aștepte răspunsul (articolul 108 TFUE).

Problema Bulgariei este că propria solicitare pare construită pe două logici diferite. Ministerul Energiei a prezentat sprijinul ca fiind legat de refacerea terenurilor afectate de exploatarea minieră. Mina, însă, a cerut ajutor lunar pentru salarii și cheltuieli curente de funcționare (Investor.bg). Pentru Bruxelles, acestea nu sunt nuanțe contabile, ci două tipuri de intervenție care intră în teste foarte diferite.

Sprijin pentru salarii sau bani pentru tranziție

Banii care țin o companie în funcțiune de la o lună la alta, prin salarii, electricitate sau acoperirea pierderilor operaționale, intră în categoria ajutorului de exploatare. În cazul cărbunelui, acesta este cel mai greu de aprobat. În practică, înseamnă subvenționarea continuării extracției, iar ghidurile Comisiei pentru ajutoarele în energie și climă cer ca sprijinul să fie necesar, să schimbe comportamentul companiei și să nu depășească costurile reale ale tranziției (CEEAG).

Banii pentru plăți compensatorii, recalificare, refacerea terenurilor sau activități economice noi în regiunile carbonifere sunt mai ușor de justificat. Aceștia acoperă costul ieșirii din cărbune, nu costul rămânerii în cărbune (Decizia Consiliului 2010/787/UE).

Eticheta pusă pe plată decide, în fond, cine primește sprijinul. Dacă banii intră în conturile companiei, conducerea și angajații actuali câștigă timp, dar numai până la următorul gol de finanțare. Dacă ajung la lucrători prin compensații sau recalificare, gospodăriile primesc o punte de trecere pe măsură ce producția de cărbune scade. Dacă finanțează ecologizarea terenurilor, beneficiarii direcți devin contractorii și municipalitățile din jurul Stara Zagora.

În toate variantele, factura este plătită de contribuabilii bulgari. Riscul este însă dezechilibrat: dacă Bruxellesul decide ulterior că plata a fost ajutor de stat ilegal, Sofia poate fi obligată să recupereze banii de la companie. Guvernul ar fi cheltuit fondurile, și-ar fi afectat credibilitatea în relația cu Comisia Europeană, iar mina ar rămâne tot fără un plan real.

Ce arată ieșirea Germaniei din cărbune

Germania oferă precedentul cel mai clar. Când Berlinul a compensat operatorii de lignit pentru închiderea anticipată a centralelor, Comisia Europeană a aprobat 2,6 mld. euro pentru RWE și 1,75 mld. euro pentru LEAG (Comisia Europeană). Diferența a fost felul în care Germania a separat banii. Pachetul a fost împărțit în trei componente: compensații pentru operatori prin Legea de eliminare treptată a cărbunelui, sprijin structural pentru regiunile afectate și programe de tranziție pentru lucrători (KVBG). Această arhitectură a trecut testul Comisiei. Bulgaria nu a arătat până acum aceeași disciplină.

România oferă un avertisment apropiat. Complexul Energetic Oltenia, un alt mare actor pe lignit, ar fi cerut statului recuperarea a aproximativ 900 mil. lei (Libertatea). Cazul s-a suprapus peste angajamentele asumate de România prin fondul european de redresare, ceea ce a crescut presiunea politică și financiară (Energynomics). Bulgaria se află într-o zonă de risc similară. Fostul vicepremier Atanas Pekanov a avertizat că neîndeplinirea reformelor ar putea pune în joc aproximativ 1 mld. euro, bani legați de fondurile europene pentru tranziție și de Planul de redresare și reziliență al Bulgariei, programul post-pandemie al UE care condiționează plățile de respectarea angajamentelor de reformă (Fakti).

Ce nu se vede încă

Solicitarea formală a Bulgariei către Comisia Europeană nu a fost publicată (procedurile Comisiei). În afara dosarului, nimeni nu poate spune exact ce propune Sofia, ce sumă este implicată sau ce condiții a pus pe masă.

Cu cât Bulgaria continuă să trateze „banii pentru mine” ca pe o promisiune unică și nediferențiată, cu atât testul Comisiei devine mai greu de trecut. Lecția Germaniei este una practică: un pachet pentru cărbune rezistă controlului european atunci când statul separă clar banii pentru companie, banii pentru lucrători și banii pentru regiune. Testul Sofiei este dacă poate trasa aceste linii înainte ca finanțarea să se termine.