Bulgaria oprește plățile către Botas

Bulgargaz, compania de stat bulgară din sectorul gazelor, ar fi plătit către Botas, compania turcă de stat, aproximativ 1 mil. leva pe zi, adică circa 512.000 de euro, pentru capacitate de transport și terminale pe care în mare parte nu o folosea. Contractul a dus la o datorie de 360 mil. dolari, iar anularea lui ar fi putut expune Bulgaria la despăgubiri de 3 mld. leva (BTA, EUAlive). Înghețarea acordului pentru 15 luni, semnată luna aceasta, oprește scurgerea de numerar. Problema de fond rămâne: Bulgaria nu a demonstrat încă faptul că această capacitate poate fi transformată într-o afacere viabilă.

Cum un contract de criză a devenit un cost zilnic

Contractul datează din ianuarie 2023. Rusia tocmai oprise livrările de gaze prin conductă către Bulgaria, iar Bulgargaz căuta rapid alternative. Compania a rezervat acces semnificativ la terminalele turcești de GNL, unde gazul natural lichefiat adus cu nave este transformat din nou în gaz pentru conducte, precum și la infrastructura care transportă acel gaz până la granița Bulgariei (EUAlive). Acordul era valabil până în 2035 și avea clauze de tip „take-or-pay”: taxele trebuiau plătite indiferent dacă gazul curgea sau nu.

O asemenea structură funcționează dacă există clienți care să umple conducta. Bulgaria nu i-a avut. Cumpărătorii de pe rută nu erau pregătiți să absoarbă volumele, iar un hub regional prin care capacitatea nefolosită să fie revândută nu exista. Rutele concurente din Grecia și Croația vizau deja aceiași clienți. Între timp, costurile zilnice au continuat să curgă și s-au acumulat în datoria recunoscută luna aceasta de premierul bulgar.

Prin înghețarea acordului, Bulgargaz va plăti doar pentru capacitatea folosită efectiv, cât timp cele două părți renegociază termenii (Investing.com, 3e-news). O obligație fixă devine cost variabil. Este o relaxare financiară reală, dar nu șterge datoria existentă și nu dovedește că ruta va atrage cumpărători.

Grecia are deja ceea ce Bulgaria promite

Vicepremierul Ivo Hristov susține că acordul poate deveni profitabil dacă Bulgaria se transformă într-o „poartă energetică” pentru Europa de Est (BNR). Argumentul este simplu: GNL intră în Turcia, traversează Bulgaria și ajunge în Ungaria sau România la un preț livrat, adică prețul final după taxele de terminal, tarifele de conductă și marjele comerciale, mai bun decât pe rutele rivale. Dacă volume suficiente circulă la tarife competitive, capacitatea rezervată începe să se plătească singură. Deocamdată, cererea trebuie demonstrată.

Grecia face deja acest lucru prin contracte semnate. Pe coridorul nord-sud al Greciei, compania energetică Metlen a rezervat 20 GWh pe zi de capacitate până în 2031 (Euro2day). Prima licitație pe termen lung a coridorului a acoperit peste 45 % din capacitatea de export oferită, cu angajamente până în 2040 (World Energy News). Există cumpărători identificați, bani angajați și tarife publicate. Ruta bulgară prin Turcia nu are încă aceste elemente.

Contribuabilul se află la capătul conductei

Ambele părți câștigă timp prin înghețarea acordului. Bulgargaz are 15 luni pentru a găsi clienți sau pentru a renegocia condițiile. Botas și Turcia evită un litigiu și își mențin mesajul că pot deveni un nod regional pentru gaze (BNR).

Riscul rămâne la contribuabilul bulgar. Bulgargaz este companie de stat. Premierul susține că stingerea datoriei de 360 mil. dolari „nu va împovăra” Bulgaria (BTA), dar nu a explicat cum poate o companie publică să absoarbă o pierdere de această dimensiune fără să o transfere mai departe. Dacă tarifele fixe revin, iar renegocierea eșuează, pierderile vor apărea prin sprijin de la stat, tarife reglementate mai mari la gaze sau investiții amânate. Mecanismul este direct: când o companie de stat nu își poate acoperi costurile, publicul ajunge să plătească.

Cumpărătorii regionali, inclusiv Ungaria, câștigă doar dacă ruta renegociată oferă gaze mai ieftine decât alternativele deja disponibile. Interesul Budapestei urmărește prețul, nu ambițiile Sofiei (24 Chasa). Între timp, coridorul grecesc continuă să atragă capacitate rezervată. Fiecare lună pe care Bulgaria o petrece restructurând acordul este o lună în care rivalii semnează contracte reale.

Bulgaria a cumpărat 15 luni. Acum trebuie să arate dovada: cerere contractată, la un tarif pe care cumpărătorii sunt dispuși să îl plătească. Fără asta, înghețarea acordului este o amânare, nu un model de afaceri.