Bulgaria separă cărbunele de €400 million

Vicepremierul bulgar Atanas Pekanov a spus săptămâna trecută în parlament că Bulgaria mai are 45 de zile pentru a închide toate reformele restante din planul său de redresare finanțat de UE (Fakti). Principalul blocaj nu ține de un proiect de infrastructură, ci de guvernanța unor companii de stat: două societăți din sectorul cărbunelui trebuie scoase din holdingul energetic național. Dacă reforma nu este făcută, aproximativ 400 mil. euro din fonduri europene nu vor mai intra în țară.

Banii vin din Mecanismul de redresare și reziliență, programul post-pandemie prin care UE plătește guvernele doar după ce acestea dovedesc că au îndeplinit reforme și ținte asumate (Comisia Europeană, Regulamentul UE 2021/241). Dacă o reformă lipsește, Comisia Europeană poate reduce sau suspenda plata. Cererea finală de plată a Bulgariei valorează aproape 1,7 mld. euro și trebuie depusă până la 31 august (BTA). Bruxelles-ul a arătat deja cum aplică regula: la a patra cerere a Bulgariei, de 1,1 mld. euro, Comisia a constatat că 23 din 26 de jaloane au fost îndeplinite și a reținut banii aferenți restului (Mirage News).

De ce contează separarea unui holding

Reforma pare, la prima vedere, o operațiune contabilă: Mini Maritsa East, mina de cărbune de stat, și TPP Maritsa East 2, centrala pe cărbune, trebuie separate de Bulgarian Energy Holding, cunoscut ca BEH. Ministra Energiei, Iva Petrova, a confirmat că angajamentul este obligatoriu și nu poate fi retras (BTA).

Logica Bruxelles-ului este simplă. În interiorul BEH, diviziile profitabile, precum comerțul cu gaze sau rețelele de electricitate, acoperă discret pierderile din cărbune. Această subvenționare încrucișată ascunde costul real al menținerii sectorului. Odată ce companiile de cărbune au propriile bilanțuri, pierderile devin vizibile, iar guvernul trebuie să decidă transparent cât bani publici mai alocă pentru ele (Mirage News). Dacă sectorul are nevoie de subvenții, acestea trebuie să apară în buget, nu să rămână îngropate într-un grup de stat.

De la buget la salarii

Dacă plata finală se blochează, primul impact se vede în bugetul de stat. Pekanov a descris tranșa anterioară drept critică pentru finanțele publice, în condițiile în care mai puțin de jumătate din banii de redresare ajunseseră efectiv la beneficiarii proiectelor (Fakti). O întârziere ar obliga Sofia să împrumute mai mult, să taie cheltuieli din alte zone sau să încetinească plățile către contractorii care așteaptă deja.

Presiunea este mai dură în regiunea carboniferă. Petrova a spus că Mini Maritsa East a avut nevoie de circa 50 mil. euro într-o singură lună pentru salarii și costuri curente, în timp ce cheltuielile cu personalul au crescut cu aproximativ 8 %, iar serviciile externe cu circa 12 % (BTA). Compania nu își poate acoperi singură salariile. Statul acoperă diferența. Dacă fondurile europene sunt înghețate, această diferență devine mai greu de finanțat.

Petrova a promis că nu vor exista închideri și concedieri colective (Nova). Alternativa propusă este indirectă: aproximativ 500 mil. euro din Fondul pentru o tranziție justă al UE ar putea merge către refacerea terenurilor, zone industriale și atragerea unor noi angajatori în regiune. Pekanov a spus în parlament că banii nu pot fi virați direct celor două companii de cărbune, deși acestea ar putea lucra ca subcontractori. Pentru angajații din Maritsa East, diferența contează: fondurile de tranziție pot reface terenuri și construi drumuri, dar nu garantează următorul salariu.

Bulgaria nu este singura țară prinsă de termenul-limită. România riscă să piardă peste 4,5 mld. euro dacă nu adoptă șase legi de reformă înaintea unui termen similar (Digi24). Pe măsură ce Mecanismul de redresare și reziliență se apropie de final, la sfârșitul lui 2026, fiecare reformă neterminată se transformă într-un cost bugetar (Regulamentul UE 2021/241). Cazul Bulgariei este însă mai tăios: reforma contestată nu este o achiziție întârziată, ci o schimbare de guvernanță care întâmpină rezistență politică într-o regiune unde statul plătește deja nota salarială.

Mecanismul de redresare și reziliență funcționează exact așa cum a fost construit. Pentru țările care au semnat reforme și apoi le-au amânat, tocmai aceasta este problema.