Bulgaria rupe frontul estic

Șapte lideri din estul și nordul Europei au semnat la 25 iunie declarația de la Gdańsk, în care au descris Rusia drept cea mai gravă amenințare directă și pe termen lung la adresa securității lor. Bulgaria a refuzat să semneze (PISM). Refuzul contează pentru că Bulgaria este membră atât a UE, cât și a NATO, are ieșire la Marea Neagră și se află aproape de războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Nu a blocat vreun plan militar și nici o sancțiune europeană. A fisurat însă imaginea unui flanc estic unitar cu doar câteva săptămâni înaintea summitului NATO de la Ankara și a ridicat o întrebare relevantă pentru restul Europei: unde se termină semnalul politic și unde începe decizia formală?

Un grup care poate presa, dar nu poate obliga

Formatul de la Gdańsk nu este NATO acționând colectiv. Este o coaliție de state care încearcă să împingă atât Bruxelles-ul, cât și alianța spre o linie mai dură față de Rusia. Au semnat Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Suedia, Finlanda și România, alături de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și de comisarul european pentru apărare, Andrius Kubilius (PISM, Euronews).

Institutul Polonez pentru Afaceri Internaționale distinge explicit această platformă de vechiul format București 9, un grup mai larg al statelor estice din NATO, care include și țări cu poziții mai ambivalente față de Rusia, inclusiv Bulgaria. Grupul de la Gdańsk există tocmai pentru că B9 nu a mai putut susține o evaluare comună a amenințării.

Europa funcționează pe mai multe niveluri. Deciziile NATO cer consensul tuturor aliaților. Sancțiunile UE au nevoie de unanimitate în Consiliu, unde fiecare stat membru are drept de veto. Înainte ca aceste foruri formale să acționeze, apar însă frecvent coaliții mai mici, care definesc problema și încearcă să fixeze agenda politică (NATO, Consiliul UE). Gdańsk aparține acestui al treilea nivel, informal. Puterea lui este presiunea politică, nu autoritatea juridică.

Refuzul slăbește semnalul, nu lanțul de comandă

Poziția Bulgariei nu anulează nicio obligație de tratat și nicio măsură europeană. Garanția de apărare colectivă a NATO, prevăzută de articolul 5, rămâne intactă. Separat, Germania și Țările de Jos preluau un nou rol de comandă pentru Estonia și Letonia înaintea summitului de la Ankara, semn că aranjamentele militare aplicabile continuă indiferent de lista semnatarilor unei declarații regionale (DW).

Costul este politic. Pentru capitalele baltice, numirea Rusiei nu este un exercițiu retoric. Ministrul eston de externe a avertizat împotriva oricărui acord care ar lăsa țările expuse la termenii Moscovei (ERR). Când un aliat de la Marea Neagră refuză să numească aceeași amenințare, adversarii pot citi acest lucru ca dovadă că voința politică de pe flanc este inegală, chiar în timp ce liderii NATO admit temeri că nu s-ar mai putea baza pe sprijinul Statelor Unite în cazul unui atac rusesc (The Guardian).

Presa din România a prezentat poziția Bulgariei prin prisma invocării interesului național de către președintele Rumen Radev, nu ca pe o criză de încredere (Digi24). Nuanța contează: Bucureștiul nu tratează Sofia ca ostilă, ci ca nesigură atunci când trebuie formulat limbajul despre amenințare.

Budapesta găsește acoperire la Sofia

Presa proguvernamentală din Ungaria a integrat rapid refuzul Bulgariei într-o narațiune internă. Mandiner l-a prezentat drept dovadă că, după ce Viktor Orbán și-a schimbat poziția, o altă țară a intrat în rolul de excepție, argumentând că veto-urile nu sunt o specialitate maghiară (Mandiner). Portfolio a relatat că Budapesta permisese neașteptat un progres în deschiderea unui nou grup de capitole în negocierile de aderare a Ucrainei la UE, în timp ce Bulgaria a cerut separat eliminarea unei formulări care îndemna la deschiderea altor capitole (Portfolio). Bulgaria este utilă pentru Budapesta tocmai pentru că îi permite Ungariei să pară mai cooperantă prin comparație.

Testul formal urmează

Întrebarea reală este dacă Bulgaria va duce poziția de la Gdańsk în sălile unde consensul este obligatoriu. Aliații încă finalizau limbajul comun despre Rusia pentru declarația summitului de la Ankara, document care trebuie acceptat de toți membrii NATO (European Pravda). Dacă Sofia blochează acea formulare, problema devine una de consens. Dacă blochează limbajul în Consiliul UE la următorul pachet de sancțiuni, devine veto.

Până atunci, refuzul Bulgariei rămâne în spațiul dintre dezacord și obstrucție. Coaliția poate conveni mai repede asupra limbajului privind amenințarea decât poate demonstra că fiecare stat expus va susține același limbaj atunci când se iau decizii.