Bulgaria și Ucraina negociază tranzitul gazelor

Dacă un metanier cu GNL american va acosta în Grecia în această toamnă, iar gazul va ajunge în depozitele ucrainene până în noiembrie, va fi traversat cinci sisteme naționale de conducte într-un sens pentru care acestea nu au fost gândite inițial. Scenariul este mai aproape de realitate decât oricând de când Rusia și-a transformat controlul asupra conductelor într-un instrument politic. Între interesul comercial și livrarea efectivă rămâne însă o distanță considerabilă.

Companiile de stat de gaze din Bulgaria și Ucraina, Bulgargaz și Naftogaz, ar fi aproape de un acord bilateral. Un deputat bulgar a confirmat că cele două părți sunt „aproape de semnarea unui contract”, dar a adăugat că „nu s-a semnat nimic” și că nu există termeni obligatorii din punct de vedere juridic (SEGA, Fakti). Volumele, prețurile și durata unui eventual contract nu sunt publice.

Coridorul există pe hârtie. Companiile încep să plătească pentru el.

Coridorul Vertical de Gaze nu este o conductă nouă, construită de la zero. Este o legare comercială și tehnică a unor sisteme existente sau modernizate din Grecia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina, astfel încât gazul să poată circula de la sud la nord. Capacitatea actuală este de aproximativ 5,03 mld. metri cubi pe an, iar prima extindere vizează 9,41 mld. metri cubi (Energy Industry Review, ZF).

La începutul lunii iulie, primele licitații pe termen lung pentru capacitatea de la Sidirokastro, punctul de interconectare dintre Grecia și Bulgaria, au atras cumpărători reali. Aproximativ 46 % din capacitatea disponibilă a fost rezervată pentru anii gazieri 2026/2027-2029/2030 (Energy World, OT). Nu este vorba despre comunicate guvernamentale, ci despre traderi de energie care plătesc pentru acces viitor la conducte.

O rezervare de capacitate înseamnă însă doar dreptul de a folosi infrastructura. Nu înseamnă că cineva a cumpărat deja gazul, a transmis nominalizări zilnice de flux sau a livrat vreun metru cub către Ucraina. România verifică încă dacă tariful, adică întregul cost de transport prin sistem, este suficient de redus pentru ca ruta să fie folosită efectiv de traderi. Costul indicat pentru transportul din Grecia până în Ucraina este de 5,85 euro/MWh, după reducerile recente pe secțiunea românească (Euro2day, Parapolitika). Fără o comparație directă cu tarifele de tranzit prin Polonia sau Slovacia, nu este clar dacă acest nivel poate susține o tranzacție profitabilă.

Greșeala scumpă a Bulgariei devine infrastructura altcuiva

Bulgaria are cel mai evident motiv financiar să facă acest coridor funcțional. Printr-un contract semnat în ianuarie 2023, Bulgargaz s-a angajat să plătească aproximativ 500.000 euro pe zi pentru capacitate de regazeificare în Turcia, adică dreptul de a transforma GNL în gaz transportabil prin conducte, capacitate pe care a folosit-o foarte puțin. Până în primăvară, datoriile către compania turcă BOTAS ajunseseră la aproximativ 360 mil. euro (BTA). În luna mai, livrările efective au fost de doar 25 mil. metri cubi, față de o capacitate contractată de 154 mil. metri cubi pe lună (EADaily).

După întâlnirea din iunie dintre președintele Rumen Radev și Recep Tayyip Erdoğan, contractul a fost înghețat pentru 15 luni: Bulgaria plătește doar capacitatea pe care o folosește efectiv, în timp ce cele două părți renegociază termenii (BNR). Ministra energiei, Iva Petrova, a spus că înțelegerea nu va împovăra cetățenii bulgari. Afirmația trebuie verificată în bilanțuri: dacă Bulgargaz preia pierderile acumulate, nota de plată poate ajunge tot la contribuabili sau la consumatorii viitori, prin tarife reglementate mai mari ori prin injecții de capital de la stat.

Dacă gazul destinat Ucrainei va circula efectiv prin coridor, Bulgaria poate transforma o obligație costisitoare și aproape nefolosită într-o sursă de venituri din tranzit. Un contract care pierdea bani devine astfel un motiv pentru a împinge gazul de la sud la nord.

Ucraina are nevoie de gaz înainte de iarnă. Doar o rută de import funcționează.

Ținta de bază a Ucrainei este să intre în sezonul rece cu 14,6 mld. metri cubi în depozitele subterane. Pentru a ajunge acolo, are nevoie de importuri estimate la 3,2-3,8 mld. euro, la prețurile actuale (DiXi Group). La începutul lunii iulie, depozitele aveau 12,04 mld. metri cubi, iar importurile veneau doar din Polonia, la un ritm de 0,8-1,6 mil. metri cubi pe zi (UEEX). Uniunea Europeană a mobilizat o garanție BERD de 500 mil. euro pentru refacerea rezervelor (European Commission).

O a doua direcție de import contează deoarece o conductă poate exista fără să fie folosită, dacă tarifele, contractele sau marjele așteptate nu justifică operațiunea. Coridorul nordic prin Polonia a încheiat cea mai recentă licitație de capacitate pe termen lung fără nicio rezervare (TelegrafUA). Ruta sudică devine astfel alternativa realistă pentru Ucraina.

Ce susțin cifrele

Coridorul este credibil comercial, dar încă nedovedit operațional. Companiile plătesc pentru acces viitor. Înghețarea contractului BOTAS creează pentru Bulgaria stimulentul financiar potrivit. Deficitul de stocare al Ucrainei creează cererea. Grecia câștigă rolul de poartă de intrare pentru GNL, Bulgaria primește o ieșire dintr-un contract foarte costisitor, iar România obține afaceri de tranzit.

Dar în registrul public nu există încă un contract de furnizare semnat, fluxuri fizice măsurate de la sud la nord sau nominalizări complete pe întreg traseul. Dovada va apărea abia când datele privind depozitele ucrainene vor începe să arate creșteri venite dinspre sud.