Bulgaria votează pentru tankerele U.S.

Guvernul Bulgariei a cerut Parlamentului să aprobe staționarea unor avioane americane de realimentare în aer la baza Bezmer, pentru operațiuni în Orientul Mijlociu (BTA, Reuters/Yahoo). Solicitarea acoperă până la opt avioane KC-135, până la 250 de militari și echipamente de sprijin, pentru perioada 24 iulie-1 octombrie.

Votul va trece aproape sigur. GERB-UDF, principala formațiune din coaliția de guvernare, a anunțat că va susține desfășurarea, prezentând-o drept un gest de credibilitate aliată (BTA). DPS/MRF, partidul lui Delyan Peevski, și-a declarat la rândul său sprijinul (Fakti). Miza nu este însă rezultatul votului, ci faptul că Bulgaria a decis să îl organizeze. Pentru că misiunea sprijină operațiuni americane în Orientul Mijlociu, nu o activitate NATO de rutină, guvernul a trimis dosarul în Adunarea Națională, în loc să îl trateze strict prin Ministerul Apărării (Fakti). În sudul și estul Europei, alte guverne care găzduiesc logistică militară americană similară o gestionează prin acorduri permanente, fără un vot public nou.

Ce fac avioanele-cisternă și de ce Bezmer

Avioanele KC-135 realimentează alte aeronave în zbor, permițând avioanelor de luptă, bombardierelor și platformelor de supraveghere să zboare mai departe și să rămână mai mult timp în aer, fără să depindă de o bază aflată aproape de zona de conflict (U.S. Air Force). Bezmer rezolvă o problemă practică: atunci când bazele avansate mai apropiate de Orientul Mijlociu sunt aglomerate sau devin politic sensibile, sud-estul Bulgariei oferă un punct de sprijin mai sigur, în spatele pozițiilor de primă linie (The War Zone).

Staționarea forțelor militare rămâne o chestiune de suveranitate națională în tratatele UE, motiv pentru care Bruxellesul nu are un rol în această decizie. Uniunea Europeană vorbește constant despre ambiția de a deveni o putere geopolitică. Când vine însă vorba despre cine folosește teritoriul european și în ce scop, decizia rămâne la fiecare capitală. Publicurile naționale primesc niveluri diferite de control democratic, iar cele mai multe nu primesc deloc.

Trei nuanțe ale opacității statelor gazdă

Deficitul de responsabilitate democratică se vede pe un spectru. Bulgaria se află la capătul transparent. Grecia, Italia și Cipru ocupă poziții diferite, tot mai îndepărtate de acest model.

În Grecia, Acordul de Cooperare Mutuală în Domeniul Apărării dintre SUA și Grecia oferă Washingtonului acces larg la facilități convenite. Baza Souda Bay din Creta sprijină operațiuni în Europa, Africa și zona Comandamentului Central al SUA, potrivit chiar Marinei americane (U.S. Navy CNIC). Parlamentul elen a aprobat acordul-cadru (U.S.-Greece MDCA), dar nu votează fiecare misiune în parte. Odată semnat cadrul, operațiunile individuale trec prin el fără o autorizare publică separată.

În Italia, această zonă gri este disputată politic. Parlamentul controlează trimiterea forțelor italiene în misiuni externe, iar comisiile ambelor camere au aprobat cele mai recente deliberări ale guvernului privind misiunile internaționale (Adnkronos). Folosirea teritoriului italian de către aliați este însă tratată separat. Când Mișcarea Cinci Stele i-a cerut premierului Giorgia Meloni să explice rolul Italiei în ceea ce formațiunea a numit războiul ilegal al lui Trump (Notizie Geopolitiche), Ministerul Apărării a răspuns că activitatea era acoperită de acorduri deja aprobate (Il Riformista). În practică, Roma a decis că nu este nevoie de un vot nou.

Cipru se află la capătul extrem. Baza britanică Akrotiri nu este teritoriu cipriot care găzduiește forțe britanice. Este teritoriu suveran britanic, păstrat în urma acordului de independență din 1960. Parlamentul cipriot nu are drept de veto operațional asupra a ceea ce se întâmplă în interiorul bazei, deși insula suportă eventualele consecințe politice sau de securitate ale operațiunilor legate de Orientul Mijlociu (AOAV).

Responsabilitatea democratică pe care Bulgaria o impune

Modelul din aceste cinci state nu este identic, iar tocmai aceasta este ideea. Bulgaria pune întrebarea în fața Parlamentului, cu un termen clar și o funcție declarată. Grecia deleagă printr-un acord-cadru. Italia consideră logistica aliată deja acoperită de tratate. Cipru nu are niciun cuvânt de spus. Fiecare aranjament produce un nivel diferit de vizibilitate democratică asupra aceleiași realități de fond: geografia europeană folosită pentru raza de acțiune militară americană în Orientul Mijlociu.

Votul Bulgariei este cea mai limpede versiune a acestui compromis. Este și cea mai rară. Celelalte guverne gazdă ar trebui să explice când logistica aliată depășește administrarea de rutină a alianței și intră în zona operațiunilor care merită o aprobare parlamentară nouă. Cadrul permanent de acces al Greciei, doctrina italiană a acoperirii prin tratate și regimul bazelor suverane din Cipru evită această întrebare. Parlamentele lor, și publicurile lor, au dreptul la un răspuns.