Ceuta, blocată de cinci filtre legale

Comisia Europeană a declarat săptămâna trecută că dreptul UE permite returnarea minorilor neînsoțiți din Ceuta în Maroc. Mai multe publicații europene au citit mesajul ca pe o susținere a Bruxelles-ului pentru efortul Spaniei de a accelera expulzările (Euronews, Ceuta Ahora). Interpretarea merge însă prea departe. Chiar legislația europeană invocată de Comisie conține garanții care fac ilegală returnarea unui copil fără dosar individual, fără verificarea interesului superior al minorului și fără confirmarea unei destinații sigure.

Comisia poate transmite un semnal politic, dar returnările sunt executate de Spania, iar legalitatea fiecărui caz este verificată de instanțe, împreună cu autoritățile de protecție a copilului. Acest lanț decizional nu s-a schimbat.

Ce a invocat, de fapt, Lammert

Purtătorul de cuvânt al Comisiei pentru afaceri interne, Markus Lammert, le-a spus jurnaliștilor că Spania și Marocul ar trebui să asigure „returnarea rapidă a tuturor persoanelor aflate ilegal în Ceuta”. A invocat Directiva UE privind returnarea, actul din 2008 care stabilește modul în care statele membre pot îndepărta migranții aflați în situație neregulamentară, inclusiv dispozițiile referitoare la minorii neînsoțiți (Brussels Signal).

Declarația a sunat dur, dar nu a modificat cadrul juridic. Normele europene nu interzic returnarea copiilor neînsoțiți, însă fiecare returnare rămâne condiționată de pași pe care niciun guvern nu îi poate sări.

Cinci blocaje în fiecare dosar de copil

Articolul 10 din Directiva privind returnarea (Directiva 2008/115/CE) stabilește pragul minim. Înainte de a emite o decizie de returnare pentru un minor neînsoțit, statul membru trebuie să implice organisme de protecție a copilului independente de autoritatea care execută returnarea. Înainte de îndepărtarea efectivă, statul trebuie să confirme că minorul va fi primit în Maroc de un membru al familiei, de un tutore desemnat sau de centre de primire adecvate. Articolul 5 adaugă evaluarea interesului superior al copilului, respectarea vieții de familie și principiul nereturnării, adică interdicția de a trimite o persoană într-un loc unde ar fi în pericol.

Manualul Comisiei privind returnarea explică ordinea concretă a acestor pași: identificarea legăturilor de familie ale copilului, audierea acestuia, evaluarea interesului superior și verificarea aranjamentului real de primire înainte de executarea returnării (Manualul Comisiei privind returnarea). Curtea de Justiție a UE a întărit această logică în hotărârea TQ: un stat membru nu poate introduce un minor neînsoțit pe traseul returnării fără să confirme mai întâi că există condiții adecvate de primire în țara de destinație. Verificarea trebuie să structureze decizia, nu să apară ca formalitate de ultim moment (CJUE, C-441/19).

Spania a mai trecut prin această situație. Curtea Supremă spaniolă a constatat că returnări anterioare ale unor minori neînsoțiți din Ceuta au fost ilegale pentru că lipseau dosarele individuale, dreptul la audiere și evaluările concrete, calificând operațiunile drept expulzare colectivă (Público). UNICEF Spania a insistat că identificarea trebuie să vină prima și că niciun copil nu poate fi returnat fără evaluare individuală, asistență juridică și confirmarea unui mediu sigur (Europa Press).

Viteza se lovește de testul dosarului

Guvernele europene se împart pe o linie previzibilă. O scrisoare comună semnată de 22 de guverne, la inițiativa Italiei și Danemarcei, a cerut UE instrumente mai dure pentru returnări (ANSA). Tagesschau, televiziunea publică germană, a formulat direct limita juridică: minorii nu pot fi returnați „pur și simplu”, deoarece li se aplică reguli speciale de protecție (Tagesschau). Juriști francezi au subliniat același lucru la France 24: analiză caz cu caz, fără returnări în grup și cu dovada că minorul va fi primit efectiv de cineva (France 24). Chiar și noul regulament privind returnările, aprobat de Parlamentul European în iunie, păstrează aceste protecții specifice copiilor.

Comisia i-a oferit Spaniei acoperire politică, nu o scurtătură juridică. Fiecare copil aflat în Ceuta are în continuare nevoie de un dosar individual: identificare, evaluare de protecție, audiere, implicarea procurorului, căutarea familiei în Maroc și dovada verificată că va fi primit într-un loc sigur. Instanțele spaniole au decis deja că omiterea acestor pași echivalează cu expulzare colectivă. Bruxelles-ul a răspuns la întrebarea politică. Procurorii, autoritățile de protecție a copilului și judecătorii din Spania controlează acum întrebarea juridică: dacă aceste dosare pot fi construite, copil cu copil, mai repede decât cere presiunea politică.