CJUE decide limitele amnistiei catalane

Miercuri, Curtea de Justiție a Uniunii Europene va stabili dacă legea spaniolă a amnistiei pentru liderii și activiștii catalani trece o limită valabilă pentru toate statele membre. Principiul aflat în joc este simplu: parlamentele naționale pot alege reconcilierea politică, dar nu pot adopta legi care să împiedice propriile instanțe să întrebe mai întâi Luxemburgul cum se aplică dreptul UE.

Legea organică 1/2024 a Spaniei a fost gândită pentru a închide dosarul crizei separatiste catalane din 2017, prin renunțarea la acuzații penale și anularea unor pretenții financiare împotriva activiștilor pro-independență. Până acum, peste 350 de persoane au beneficiat de lege, iar 236 de dosare penale au fost închise definitiv (en.ARA). Curtea Constituțională a Spaniei a validat deja legea în fața contestațiilor interne (eldiario.es, BOE).

Două instanțe spaniole și-au suspendat însă procedurile și au trimis întrebări la Luxemburg, folosind mecanismul trimiterii preliminare, prin care judecătorii naționali pot cere CJUE, cea mai înaltă instanță a UE, să interpreteze dreptul european înainte de a da o soluție (moncloa.com, Curia). Răspunsul Curții din 16 iulie va fi obligatoriu pentru judecătorii din toate cele 27 de state membre.

Două întrebări, de la două instanțe

Prima întrebare vine de la Curtea de Conturi a Spaniei, instituția care verifică folosirea banilor publici și poate stabili răspunderea financiară a oficialilor pentru utilizarea necorespunzătoare a fondurilor. Instanța a întrebat dacă ștergerea pretențiilor împotriva a aproximativ 35 de foști oficiali catalani încalcă articolul 325 din TFUE, clauza din tratat care obligă fiecare stat membru să protejeze bugetul UE împotriva fraudei (en.ARA). Sumele sunt reduse în raport cu miza politică: procurorii au cerut 3,1 mil. euro. Problema juridică este dacă o amnistie națională poate stinge o răspundere care atinge, chiar și indirect, fondurile europene.

A doua întrebare vine de la Audiencia Nacional, instanța spaniolă competentă în materie de terorism și criminalitate organizată gravă. Aceasta a cerut să se stabilească dacă amnistierea unor fapte asociate acuzațiilor de terorism încalcă Directiva 2017/541, actul UE care obligă statele membre să incrimineze infracțiunile teroriste și să mențină sancțiuni efective (eucrim).

Niciuna dintre întrebări nu cere Luxemburgului să judece autodeterminarea Cataloniei sau să anuleze amnistia. CJUE nu poate ridica mandatul de arestare emis pe numele lui Carles Puigdemont și nu poate achita pe nimeni (Vozpópuli). Mecanismul funcționează altfel: instanțele spaniole întreabă, Luxemburgul interpretează, iar instanțele spaniole aplică.

Termenul care ar putea fixa o regulă pentru toată Europa

În noiembrie 2025, avocatul general Dean Spielmann a transmis un semnal nuanțat în opinia sa neobligatorie, document care anticipează adesea direcția Curții. Pe fond, a susținut că legătura cu banii europeni nu este suficient de directă pentru a activa protecțiile din tratat și că legislația UE privind terorismul nu interzice explicit amnistiile, atât timp cât încălcările grave ale drepturilor omului rămân excluse (Catalan News, Curia).

A semnalat însă o problemă procedurală cu efecte mai largi. Legea amnistiei impune instanțelor un termen rigid de două luni pentru aplicarea ei și pentru ridicarea măsurilor provizorii. Potrivit lui Spielmann, acest termen ar putea face imposibilă folosirea trimiterii preliminare, adică exact instrumentul care a adus cazul în fața Luxemburgului (eucrim).

Acesta este punctul cu cel mai mare potențial de precedent. Dacă judecătorii CJUE îl confirmă, orice stat membru care va redacta pe viitor o lege de amnistie sau de închidere politică a unor dosare va avea o constrângere suplimentară: nu poate stabili termene care să blocheze propriile instanțe înainte ca acestea să consulte Luxemburgul.

Ce nu va tranșa decizia de miercuri

O decizie favorabilă ar elimina un nivel de contestare juridică a amnistiei spaniole. Nu ar închide însă restul dosarului. Mandatul de arestare al lui Puigdemont, hotărârile încă așteptate de la Curtea Supremă și excluderea deliberată din amnistie a îmbogățirii personale rămân chestiuni pentru justiția spaniolă (El País).

Dacă CJUE urmează raționamentul lui Spielmann privind termenul de două luni, Spania își păstrează în mare parte amnistia, dar fiecare amnistie viitoare din UE va trebui să lase judecătorilor timp suficient pentru a întreba mai întâi Luxemburgul.