Congresul blochează motoarele pentru KAAN

Guvernul american a notificat Congresul, la 24 iunie, în legătură cu un plan de vânzare a motoarelor General Electric F110 către Turcia, pentru avionul de luptă KAAN dezvoltat local. Contractul ar valora aproximativ 700 mil. dolari, potrivit ProtoThema. La câteva zile după notificare, deputata democrată Dina Titus a depus o rezoluție prin care încearcă să blocheze tranzacția.

Disputa pare tehnică, dar pune Washingtonul în fața unei alegeri cu efecte directe în Europa: să folosească exporturile de apărare pentru a menține Turcia legată de lanțurile occidentale de aprovizionare sau să aplice în continuare sancțiunea impusă după ce Ankara a cumpărat sistemul rusesc de apărare antiaeriană S-400. Fiecare variantă schimbă calculul de securitate al altui aliat.

Ce poate face, de fapt, Congresul

Statele Unite vând armament aliaților prin Foreign Military Sales, canalul guvern-guvern pentru exporturi militare. După notificarea Congresului, legislativul poate încerca să oprească tranzacția. Titus a folosit procedura disponibilă: o rezoluție comună de dezaprobare, care declanșează un vot privind blocarea unei vânzări deja notificate (ProtoThema, CRS).

Instrumentul pare puternic, dar rareori este decisiv. Rezoluția trebuie să treacă atât de Camera Reprezentanților, cât și de Senat. Președintele o poate respinge prin veto, iar anularea vetoului cere o majoritate de două treimi în ambele camere (CRS). Congresul ajunge foarte rar la acest prag. Puterea lui reală este indirectă: forțează dezbaterea, ridică prețul diplomatic al tranzacției și influențează tipul de acorduri pe care o administrație va fi dispusă să le propună ulterior.

Vânzarea motoarelor și o eventuală revenire a Turciei în programul F-35 se află pe calendare diferite. KAAN este încă un prototip și nu poate deveni un avion de luptă credibil fără motoare, acces la lanțuri de aprovizionare și ani de testare (El Confidencial). Reluarea accesului Turciei la F-35 ar fi o decizie mult mai mare de încredere politică și militară, pentru că ar inversa excluderea Ankarei din program în 2019. În registrul public al DSCA nu apare nicio notificare formală privind F-35 pentru Turcia.

Capcana S-400

Achiziția de către Turcia a sistemului rusesc S-400 rămâne punctul nerezolvat al dosarului. Washingtonul a exclus Turcia din programul F-35 în 2019, argumentând că prezența echipamentelor rusești de apărare antiaeriană în apropierea operațiunilor F-35 ar putea expune capacitățile stealth ale avionului (White House). În decembrie 2020, Statele Unite au impus sancțiuni autorității turce pentru achiziții de apărare în baza CAATSA, legea americană care penalizează tranzacțiile semnificative de apărare cu Rusia (State Department).

Sancțiunile au creat o problemă de credibilitate. Dacă Washingtonul aprobă acum exporturi avansate fără o soluție verificată pentru S-400, semnalul este că sancțiunile devin negociabile atunci când un aliat este suficient de util strategic. Criticii greci și ciprioți insistă exact asupra acestui punct: miza blocării nu este doar motorul KAAN, ci sensul aplicării sancțiunilor cât timp dosarul S-400 rămâne deschis (Capital, CNA).

Europa citește același dosar din poziții diferite

Aliații europeni nu au o singură politică față de Turcia, pentru că nu suportă aceleași riscuri.

Grecia privește dosarul prin raportul de forțe aeriene. Atena a cumpărat 18 avioane Rafale din Franța și a obținut aprobarea americană pentru până la 40 de avioane F-35 (Dassault Aviation, DSCA). Cât timp Turcia rămâne în afara programului F-35, Grecia are un avantaj aerian. Dacă Ankara își recâștigă accesul, diferența se reduce.

Germania pornește de la utilitatea Turciei pentru NATO. Ankara are a doua cea mai mare armată din alianță, controlează Bosforul și a furnizat drone Ucrainei (FAZ). Presa germană tratează motoarele pentru KAAN ca pe o concesie mai limitată decât accesul la F-35, care rămâne o problemă mult mai dificilă de încredere (merkur.de).

Spania adaugă un unghi relevant. După ce proiectul franco-germano-spaniol pentru viitorul avion de luptă european, FCAS, a intrat în dificultăți serioase din cauza disputelor privind controlul designului și împărțirea lucrărilor, Madridul a explorat contacte preliminare legate de KAAN. Relatările au notat însă că avionul este prea puțin matur pentru nevoile spaniole de aviație navală (El Confidencial). Interesul nu validează KAAN ca alternativă reală. Arată mai degrabă cum blocajele din programele europene de avioane de luptă transformă chiar și prototipurile în pârghii politice.

Ce nu s-a întâmplat încă

Nu a apărut niciun plan verificat pentru eliminarea sau neutralizarea sistemului S-400. Nu există nicio notificare formală pentru vânzarea de F-35 către Turcia. Nu a fost făcută publică nicio propunere turcă detaliată pentru rezolvarea condițiilor care au dus la excluderea din 2019 (Haberler, Jerusalem Post).

În lipsa acestor elemente, disputa privind motoarele este o confruntare preliminară înaintea deciziei mai mari despre F-35. Argumentul menținerii Turciei în sistemul occidental are greutate: motoarele americane ar ține Ankara în lanțurile occidentale de aprovizionare și ar oferi Washingtonului pârghii continue. Argumentul opus este la fel de serios: slăbirea CAATSA îi învață pe aliați că sancțiunile pot fi așteptate până își pierd forța. Indiferent dacă rezoluția lui Titus trece sau nu, rolul ei este să ridice prețul politic al oricărei mișcări viitoare privind F-35 și să oblige Washingtonul să decidă care semnal contează mai mult: cel primit la Atena sau cel primit la Ankara.