Constanta impune un protocol pentru drone

Pe 5 iunie, o dronă navală ucraineană a ajuns în portul Constanța, cel mai mare port românesc la Marea Neagră, și s-a autodetonat între 10:27 și 10:28. Ucraina informase autoritățile române la 09:54, cu puțin peste o jumătate de oră înainte, într-un moment în care criza era deja în desfășurare. Patru drone ucrainene pierduseră legătura în apropiere de Sevastopol, potrivit Kievului din cauza bruiajului electronic rusesc, și intraseră într-o secvență automată de autodistrugere. Una a ajuns la o dană dintr-un port civil al unui stat NATO.

Ministrul interimar de externe, Oana Țoiu, a declarat pe 5 iulie că Bucureștiul și Kievul negociază un protocol prin care Ucraina ar urma să alerteze România atunci când pierde controlul asupra dronelor și să le programeze să se autodistrugă înainte de a intra în apele teritoriale românești (HotNews). Transformarea acestei promisiuni într-un mecanism verificabil este însă partea dificilă.

Cine decide asupra portului României

NATO asigură misiuni de poliție aeriană pe flancul estic și poate urmări amenințări. Nu ia însă decizii de intervenție într-un port al unui stat membru (NATO). România are suveranitate asupra spațiului aerian și apelor sale teritoriale. Când o dronă lentă și ieftină se îndreaptă spre o dană civilă, decizia de a evacua muncitorii sau de a opri un terminal aparține autorităților române, nu comandamentelor aliate.

Această decizie depinde de timpul de avertizare. Cifrele arată cât de obișnuit a devenit riscul. De la începutul invaziei ruse la scară largă, Ministerul Apărării a contabilizat peste 100 de atacuri în apropierea frontierei, 29 de intrări ilegale ale dronelor rusești în spațiul aerian românesc și 15 încălcări ale spațiului aerian doar în 2026, care au impus 26 de misiuni de intervenție ale poliției aeriene militare (Agerpres). România a cerut aliaților radare pentru altitudine joasă și drone interceptoare, necesare împotriva unor obiecte mici și lente pentru care apărarea antiaeriană convențională nu a fost proiectată (Straits Times), și a comandat 24 de sisteme germane Skyranger 35 pentru combaterea dronelor (ArmyRecognition). Achizițiile militare se măsoară însă în ani, nu în săptămâni. Un protocol bilateral cu Kievul ar putea acoperi mai repede acest gol, dacă va exista cu adevărat.

Un protocol pe care nu-l poate citi nimeni

Niciun text semnat nu a fost făcut public. DW România a relatat că, după incidentele anterioare cu drone de la Galați și Constanța, autoritățile au promis explicații „în câteva zile”. Publicul a rămas mai ales cu întrebări fără răspuns.

Un protocol funcțional ar trebui să lămurească elemente de bază pe care nimeni nu le-a explicat public. În câte minute trebuie Ucraina să notifice România după pierderea contactului cu o dronă? Unde anume trebuie declanșată autodetonarea? Cine primește alerta: marina militară, administrația portuară, poliția de frontieră? Iar dacă fragmentele unei detonări înainte de frontieră avariază totuși o navă sau forțează închiderea portului, cine plătește?

Lituania oferă un contrast clar. Pe 30 iunie, parlamentul de la Vilnius a adoptat o lege care le dă civililor afectați atunci când forțele lituaniene sau aliate doboară legal o dronă dreptul să ceară despăgubiri din fondurile apărării, în termen de trei ani (LRT). Vilnius a identificat golul juridic, a scris legea și a publicat-o. Protocolul României rămâne invizibil pentru muncitorii portuari, companiile de transport maritim și locuitorii de pe coastă, adică exact cei care ar suporta costul unui eșec. Aceeași improvizație se vede pe tot flancul estic al NATO, unde Letonia și Finlanda își construiesc separat sisteme anti-dronă și reguli de răspundere, fără un model comun (Euronews, Yle).

Ministrul interimar al apărării, Radu Miruță, a spus că responsabilitatea revine celor care lansează dronele, o formulare care separă solidaritatea cu Ucraina de acceptarea efectelor colaterale ca normalitate. Dar un principiu nu este o procedură de despăgubire. România a descris mai clar intenția de siguranță decât mecanismul propriu-zis. Până când termenii protocolului vor fi publici, muncitorii din portul Constanța și companiile de transport maritim trebuie să aibă încredere într-un sistem pe care nu-l pot vedea.