Croația sparge monopolul BCE de 26 de ani

În toată existența Băncii Centrale Europene, patru țări au tratat Comitetul executiv ca pe un spațiu rezervat. Germania, Franța, Italia și Spania și-au împărțit locurile printr-un aranjament nescris, fără bază în tratate, dar suficient de puternic încât niciun stat din afara grupului să nu-l fi spart. De la 1 iunie, regula informală se rupe: Boris Vujčić, guvernatorul băncii centrale a Croației, devine vicepreședinte al BCE, în locul spaniolului Luis de Guindos. Croația a intrat în zona euro în ianuarie 2023. Niciun stat din afara celor patru mari nu a avut până acum un loc în Comitetul executiv cu șase membri, organismul care conduce operațiunile zilnice ale BCE și are vot permanent asupra ratelor dobânzii, de la înființarea băncii, în 1998 (Global Banking & Finance, Euronews).

Retragerea calculată a Spaniei

Spania a ales să nu lupte pentru locul care se eliberează acum. Guvernul Sánchez a refuzat să propună un candidat, invocând norma informală potrivit căreia aceeași naționalitate nu ar trebui să păstreze succesiv același post. Miza reală este însă în 2027, când expiră trei mandate din Comitetul executiv, inclusiv președinția BCE. Mandatul de opt ani al Christinei Lagarde, care nu poate fi reînnoit, se încheie în octombrie 2027. Madridul vrea acel post.

Candidatul Spaniei este Pablo Hernández de Cos, fost guvernator al Băncii Spaniei și actual șef al Băncii Reglementelor Internaționale. De Guindos a prezentat ieșirea Spaniei din Comitetul executiv ca pe o pauză: „Spania este a patra economie a zonei euro și sunt convins că va obține un loc” (Global Banking & Finance). Calculul are riscuri interne. Sánchez conduce un guvern minoritar, slăbit de înfrângeri regionale, iar actualul guvernator al Băncii Spaniei ar încerca, potrivit presei spaniole, să submineze candidatura lui Hernández de Cos.

Linia dură antiinflație a profitat de ocazie

Vujčić a câștigat pentru că profilul său de politică monetară s-a potrivit cu ce doreau statele din nordul zonei euro. Eurogrupul, formatul în care miniștrii de finanțe din zona euro își coordonează pozițiile, l-a nominalizat în ianuarie după trei tururi de vot, în fața finlandezului Olli Rehn și a portughezului Mário Centeno. Poziția sa de tip „hawk”, favorabilă unor dobânzi mai ridicate pentru ținerea inflației sub control, s-a suprapus cu preferințele Germaniei, Austriei și statelor baltice, într-un moment în care aceste guverne voiau exact o astfel de voce în Comitetul executiv.

Centeno, aflat în tabăra „dove”, care preferă o politică monetară mai relaxată, a criticat public guvernul portughez pentru că i-ar fi susținut candidatura prea târziu. A fost o mustrare rară din partea unui guvernator de bancă centrală în funcție și a arătat că împărțirea dintre linia dură antiinflație și tabăra favorabilă relaxării contează acum în numirile de la BCE aproape la fel de mult ca lobby-ul național.

Cursa pentru președinție și cine nu votează

Miza mai mare vine în octombrie 2027. Președintele BCE este ales de Consiliul European, unde se reunesc șefii de stat și de guvern, prin majoritate calificată: 55 % dintre statele membre, reprezentând 65 % din populația UE. Nicio țară nu are drept de veto singură, dar Germania și Franța pot construi fiecare coaliții de blocaj. Spania, Țările de Jos și Germania au deja candidați în joc.

Un actor lipsește complet din această procedură: Parlamentul European. Instituția aleasă direct de cetățenii din zona euro nu are vot formal asupra conducerii băncii care stabilește dobânzile și influențează costul creditului. Parlamentul organizează audieri și emite opinii fără caracter obligatoriu. Puterea de numire rămâne la guvernele naționale. Pentru o instituție ale cărei decizii ajung în fiecare credit ipotecar și cont de economii din cele 21 de țări ale zonei euro, alegătorii nu au un cuvânt real de spus asupra conducerii.

Locul obținut de Croația arată că statele mai mici din zona euro pot intra în vârful BCE atunci când alinierea politică le favorizează. Dacă aceasta este o deschidere durabilă sau doar o excepție de ciclu se va vedea în 2027. Dacă Spania recuperează o poziție de top, iar cei patru mari își refac disciplina internă, numirea lui Vujčić va rămâne o notă de subsol: prima fisură într-un monopol care s-a reparat repede. Dacă economiile mai mici continuă să concureze credibil pentru aceste funcții, harta puterii din interiorul BCE se schimbă pentru prima dată de la lansarea monedei euro.