Croația promite 5% din PIB pentru apărare

Croația promite să ducă cheltuielile pentru apărare la 5 % din PIB până în 2035. Premierul Andrej Plenković i-a transmis angajamentul secretarului general al NATO, Mark Rutte, la Bruxelles, aliniind Zagrebul la noul prag de cheltuieli discutat în Alianță (24sata, NATO). În prezent, Croația cheltuiește puțin peste 2 % din PIB. Saltul la 5 % ar însemna mai mult decât dublarea efortului bugetar într-un deceniu, fără ca guvernul să fi prezentat deocamdată o foaie de parcurs publică.

Ce înseamnă, de fapt, 5 %

Noua țintă NATO este împărțită în 3,5 % din PIB pentru apărarea propriu-zisă — forțe armate, echipamente, operațiuni — și până la 1,5 % pentru reziliență legată de apărare: infrastructură critică, securitate cibernetică, pregătire civilă și capacitate industrială de apărare (NATO, Evening Standard). Vechiul prag, de 2 % din PIB, a fost stabilit politic în 2006 și reconfirmat după anexarea Crimeei de către Rusia, în 2014. Nu a fost niciodată o obligație juridică, iar noua țintă funcționează la fel: presiune între aliați, nu o datorie executabilă în instanță (Institute for Government).

A doua componentă este cea în care contabilitatea devine politică. Italia revendică aproximativ 2,8 % atunci când include Carabinierii, garda de coastă, spațiul și securitatea cibernetică, dar analizele specializate plasează cheltuielile militare efective mai aproape de 1,57 % (Sky TG24, Analisi Difesa). Slovenia spune că a ajuns anul trecut la 2,01 %; poziția lui Rutte, potrivit presei slovene, a fost că Ljubljana nu atinsese pragul de 2 % după metodologia NATO (Svet24, Regional Obala). Ce declară un guvern și ce acceptă NATO nu sunt întotdeauna aceeași cifră.

Golul din sud-est

Angajamentul Croației răspunde unor lipsuri reale de capacitate pe flancul sud-estic al NATO, de la Adriatica, prin Balcani, până la Marea Neagră: apărare aeriană și antirachetă integrată, sisteme anti-drone, stocuri de muniție și coridoare logistice pentru deplasarea întăririlor aliate. Rutte și Plenković au discutat explicit despre apărarea aeriană și antirachetă și despre securitatea Balcanilor de Vest (NATO, 24sata). Dacă banii croați cumpără sisteme interoperabile, câștigul depășește apărarea teritoriului croat. Dacă devin doar un exercițiu de încadrare bugetară, coridorul Adriatica-Balcani rămâne vulnerabil.

Polonia arată ambele fețe ale problemei. Varșovia a cheltuit aproximativ 4,48 % din PIB pentru apărare în 2025, devenind liderul european ca pondere în economie (Euronews). Dar Consiliul Fiscal polonez a avertizat că nevoile de apărare de după 2028 trebuie împăcate cu stabilitatea bugetară (Rzeczpospolita), iar Curtea Supremă de Audit a contestat modul în care guvernul clasifică avansurile militare în buget (Bankier). Cheltuielile mari nu produc automat capacitate operațională. Livrările majore se întind pe tot deceniul, iar aproximativ 40 % din cheltuielile europene pentru echipamente merg, potrivit relatărilor, către furnizori din afara UE (Euronews).

Planul care lipsește

Rutte a cerut aliaților „planuri clare, concrete și credibile”, semnalând că promisiunile de summit nu mai sunt suficiente (NATO). Croația nu a publicat încă un astfel de plan. Nu există o traiectorie anuală a cheltuielilor, o împărțire publică între apărarea de bază și reziliență, o listă de achiziții cu termene de livrare sau o hartă a industriilor care vor primi contractele. Angajamentul îi oferă Croației credibilitate politică înaintea summitului NATO de luna viitoare, dar credibilitatea fără cifre detaliate se consumă repede.

Summitul de luna viitoare va arăta dacă promisiunea produce baterii reale de apărare aeriană și coridoare pentru întăriri aliate sau doar un exercițiu contabil care arată diferit în funcție de cine îl citește.