Gazul cipriot trece prin Egipt

Eni și TotalEnergies au decis să finanțeze dezvoltarea Cronos, primul zăcământ offshore de gaze al Ciprului care trece dincolo de faza de explorare. Gazul ar urma să ajungă pe piețele europene sub formă de GNL, adică gaz natural lichefiat prin răcire pentru a putea fi transportat cu nave specializate, începând din 2028. Ruta aleasă depinde însă integral de infrastructura Egiptului, într-un moment în care Egiptul însuși se confruntă cu un deficit de gaze.

Cum ajunge gazul în Europa

Gazul extras din patru sonde submarine aflate la aproximativ 185 km sud-vest de Cipru va fi transportat printr-o nouă conductă de 105 km către sistemul conectat la Zohr, marele zăcământ operat de Eni în apele egiptene (TotalEnergies, Ahram Online). De acolo, infrastructura existentă îl duce până la terminalul GNL de la Damietta, pe coasta Egiptului. Gazul este lichefiat, încărcat pe metaniere și trimis către un terminal european de regazeificare.

Această rută a fost aleasă pentru că Egiptul are deja capacitate de lichefiere. Construirea unor instalații GNL independente în Cipru ar costa aproximativ de două ori mai mult. Ministrul cipriot al energiei, Michalis Damianos, a estimat costul proiectului la circa 2 mld. dolari și a declarat pentru AP că lucrările la conductă ar putea începe mai târziu în 2026, cu o durată de până la 18 luni, astfel încât consumatorii europeni să primească gaz cel mai devreme în martie 2028 (Euronews, ABC/AP).

Egiptul are nevoie de gaz mai mult decât Europa

Dependența de Egipt este principala vulnerabilitate a proiectului. Egiptul a trecut de la statutul de exportator de gaze la cel de importator net. Producția internă a scăzut de la aproximativ 59 mld. metri cubi în 2023 la 42 mld. metri cubi în 2025, declin pe care Trezoreria franceză și Administrația americană pentru informații energetice îl explică prin reducerea producției la Zohr și prin creșterea cererii interne (French Treasury, EIA).

Importurile egiptene de GNL au atins în 2025 un record de 9,01 mil. tone, de câteva ori peste producția anuală estimată pentru Cronos (S&P Global, EnterpriseAM). Dacă Egiptul rămâne în deficit, terminalul de la Damietta, care ar trebui să transforme gazul cipriot în GNL exportabil, devine și un punct de presiune internă. Acordul pentru Cronos include o clauză care permite ca aproximativ o cincime din gaz să acopere nevoile Egiptului (ABC/AP). O parte din producție poate fi direcționată mai întâi către piața egipteană, înainte ca Europa să primească volumele promise.

Un proiect real, dar mic

Decizia finală de investiție, momentul în care companiile încetează să mai studieze proiectul și încep să cheltuiască efectiv capital, este una concretă. Eni, operatorul proiectului cu o participație de 50 %, și TotalEnergies, cu restul de 50 %, s-au angajat să dezvolte un zăcământ descoperit în 2022, evaluat în 2024 și aprobat acum pentru producție, cu un nivel-țintă de circa 2,8 mil. tone de GNL pe an (Eni, TotalEnergies). Fiecare partener va comercializa jumătate din producție.

Raportate la cererea Uniunii Europene, volumele sunt limitate. UE a importat în 2025 un nivel record de 146 mld. metri cubi de GNL, devenind cel mai mare cumpărător mondial de gaz lichefiat (Comisia Europeană, MondoVisione/ACER). Cronos ar adăuga o sursă non-rusă din estul Mediteranei, dar volumele anunțate sunt prea mici, în raport cu această cerere, pentru a influența credibil prețurile europene la gaze. Nu a fost anunțat niciun cumpărător european, nicio alocare de terminal și niciun contract de vânzare pe termen lung.

Cipru câștigă cel mai mult politic. Insula a descoperit gaze offshore de mai multe ori după 2011, dar niciun zăcământ nu a ajuns până acum în producție. Pentru o țară care își produce cea mai mare parte a electricității din petrol importat, exploatarea propriului gaz offshore este un prag important chiar înainte ca vreun metru cub să ajungă în Europa. Oficialii ciprioți au numit decizia de investiție „istorică” (Cyprus Mail, Politis). Eni și TotalEnergies obțin o rută rapidă și relativ ieftină către GNL vandabil. Egiptul își menține terminalele de lichefiere în funcțiune și își asigură contractual opțiunea de a păstra o parte din gaz pentru consumul intern.

Gospodăriile europene nu ar trebui să aștepte facturi mai mici la gaze datorită Cronos. Încărcăturile vor intra pe piața globală a GNL, unde prețul livrat este stabilit de concurența cu cumpărătorii asiatici, costurile de transport și capacitatea terminalelor.

Cronos este finanțat și real. Întrebarea este dacă gazul va ajunge în Europa sau dacă deficitul Egiptului va transforma ruta de export într-o supapă pentru consumul intern.