Cipru taie €33 billion din bugetul UE

Planul de cheltuieli pe termen lung al Uniunii Europene a trecut de la poziționări generale la o negociere concretă pe bani. Prima propunere de compromis arată ruptura principală: UE continuă să finanțeze drumuri, ferme și regiuni vizibile pentru cetățeni sau mută mai multe miliarde spre competitivitate, apărare și cercetare? Răspunsul va influența investițiile în cele 27 de state membre până în 2034.

Două tabere, un singur buget

Cadrul financiar multianual, cunoscut ca MFF, stabilește plafonul bugetar al UE. El fixează cât poate cheltui Bruxelles-ul, timp de șapte ani, pentru politici care merg de la subvenții agricole la granturi de cercetare. Actuala rundă acoperă perioada 2028-2034, iar Comisia Europeană a propus un pachet de aproape 2.000 mld. euro. Toate guvernele trebuie să fie de acord, pentru că tratatul UE cere unanimitate în Consiliu, ceea ce înseamnă că orice capitală poate bloca acordul (art. 312 TFUE). Din acest motiv, MFF devine cea mai mare negociere de pachet din politica europeană.

Cipru, care deține președinția rotativă a Consiliului și conduce negocierile, a pus primele cifre concrete pe masă la 11 iunie. Propunerea reduce planul Comisiei cu aproximativ 2 %, adică circa 32,8 mld. euro (EUNews, Reuters via ThePrint). Tăierea este selectivă. Politica de coeziune, principalul instrument prin care UE investește în regiunile mai sărace, ar crește de la aproximativ 404,9 mld. euro la 410,1 mld. euro. Plățile directe din Politica Agricolă Comună ar urca ușor, de la circa 259,2 mld. euro la 261 mld. euro (EUalive, Democrata). Pe hârtie, aceste majorări arată ca o protecție. Împărțite însă pe șapte ani de inflație, ele înseamnă o reducere în termeni reali: suma nominală crește, dar cumpără mai puțin.

Fondul European pentru Competitivitate, gândit să reducă decalajul de inovare al Europei față de SUA și China, ar scădea, potrivit relatărilor, de la aproximativ 398 mld. euro la 383 mld. euro. Liniile pentru cercetare și apărare ar fi, de asemenea, reduse (Europaportalen).

Prioritățile de ieri sau cele de mâine?

Reacțiile au urmat liniile previzibile. Șaisprezece state membre, conduse de Spania, Italia, Polonia și Grecia, au semnat o declarație comună în apărarea coeziunii, agriculturii și pescuitului, pe care le descriu drept politici prevăzute de tratate. Guvernele au numit aceste programe „cele mai vizibile politici ale UE” pentru cetățeni și au susținut că ele sunt reduse în termeni reali chiar și în propunerea inițială a Comisiei (Ministerul spaniol de Externe). Portugalia a mers mai departe și a salutat varianta cipriotă drept „franc mai bună”, pentru că alocarea sa națională, adică partea garantată din banii UE rezervată Lisabonei, ar putea crește cu aproximativ 1,6 mld. euro față de proiectul Comisiei (Observador, ECO).

De cealaltă parte, ministrul olandez al Finanțelor, Eelco Heinen, a numit compromisul o „cutie imposibilă”, care finanțează „prioritățile de ieri” în locul „provocărilor de mâine” (ANP). Germania a respins propunerea ca bază insuficientă de negociere, în condițiile în care contribuie la bugetul UE mai mult decât primește și cere cheltuieli mai stricte (Spiegel). Suedia a susținut că agricultura este protejată, în timp ce competitivitatea și apărarea sunt comprimate. Ministrul luxemburghez de Externe, Xavier Bettel, a comparat atmosfera negocierilor cu o piață din Marrakesh (RMF24).

Cine controlează banii

Conflictul mai puțin vizibil este cel de guvernanță. Comisia Europeană vrea să unească mai multe fonduri existente într-un singur Plan național și regional de parteneriat pentru fiecare țară, cu jaloane și ținte de performanță asemănătoare celor din Mecanismul de redresare și reziliență creat în pandemie. Susținătorii vorbesc despre simplificare. Criticii văd centralizare.

Organizațiile administrațiilor locale și regionale avertizează că reforma ar putea muta puterea dinspre regiuni spre guvernele naționale. CEMR, care reprezintă autoritățile locale, estimează că politica de coeziune ar putea ajunge la aproximativ o cincime din bugetul total al UE, față de aproape o treime în prezent. Bankwatch notează că includerea capitolelor regionale în noile planuri este opțională, nu obligatorie, ceea ce înseamnă că zonele cu venituri medii sau în curs de dezvoltare ar putea pierde finanțarea țintită. Aceeași reformă care reduce birocrația pentru administratori poate reduce pârghiile municipalităților și ale regiunilor mai sărace.

Ce urmează

Nimic nu este final. Parlamentul European a respins primul proiect al Consiliului la 16 iunie și a cerut o majorare de 10 % a bugetului, plus noi surse de venit (Euronews). Parlamentul trebuie să își dea acordul înainte ca orice MFF să intre în vigoare, deci Consiliul nu poate impune pur și simplu un acord mai auster. Cipru vizează un acord general până la finalul lui 2026. Dacă termenul alunecă, UE intră în 2028 fără un buget stabilit, ceea ce ar forța prelungiri anuale ale plafoanelor din vechiul cadru. În practică, asta ar îngheța programele noi și ar întârzia investițiile pe continent, exact în momentul în care presiunea competitivă din partea SUA și a Chinei se intensifică.