Manganul ceh ratează termenul UE

Autoritățile cehe au aprobat amplasamentul unei fabrici de procesare a manganului lângă Chvaletice, în regiunea Pardubice, la est de Praga. Decizia înseamnă că statul acceptă folosirea terenului pentru acest tip de proiect (iROZHLAS, Zdarbuh). Nu înseamnă însă că lucrările pot începe. Proiectul, derulat de o filială cehă a Euro Manganese, companie listată în Canada, nu are încă autorizație de construire, licență pentru operațiuni miniere, finanțare, contracte ferme de vânzare sau o decizie finală a consiliului de administrație privind investiția. Producția comercială este vizată pentru 2032 (Mining Weekly, Smallcaps).

Tocmai această dată este problema. Regulamentul UE privind materiile prime critice, prin care Bruxellesul încearcă să reducă dependența Europei de furnizori externi pentru materialele folosite în baterii, fixează reperele de securitate a aprovizionării pentru 2030 (Eur-Lex). Chvaletice nu va contribui cu nicio tonă până atunci.

Logică industrială clară, calendar lent

Proiectul are, în sine, o logică neobișnuit de solidă. Chvaletice nu este o mină nouă, ci ar urma să reproceseze aproximativ 27 mil. de tone de steril, deșeuri rămase după exploatările din perioada Războiului Rece, între 1951 și 1975, pentru a produce compuși de mangan de înaltă puritate folosiți în catozii bateriilor pentru vehicule electrice (iROZHLAS, Newsfile). Cele două produse planificate, un precursor pe bază de sulfat și un metal ultrapur, presupun un nivel de rafinare mult peste cel necesar industriei siderurgice. De aceea se află pe lista strategică a regulamentului european (Euro Manganese).

Proiectul are statut strategic la nivelul UE și desemnare națională în Cehia. Este exact tipul de investiție pentru care Bruxellesul a construit noul cadru de sprijin (Mining Weekly, European Commission).

Evaluarea economică preliminară publicată de companie în 2026 estimează că fabrica ar putea produce 150.000 de tone pe an, suficient pentru circa 20 % din cererea europeană proiectată de mangan pentru baterii. Prima fază de construcție ar costa aproximativ 627,5 mil. dolari (Smallcaps, National Law Review). Dar o evaluare preliminară nu este un studiu de fezabilitate. Documentul depus de companie avertizează că nu include rezerve minerale dovedite și că proiecțiile economice ar putea să nu se materializeze (Barchart). Compania se așteaptă să ceară autorizația finală de construire în jurul perioadei 2027-2028 (iROZHLAS). Singurul acord comercial nominalizat, un term sheet neangajant cu firma americană 6K Energy, nu fixează volume sau prețuri (The Globe and Mail).

Fabrici înaintea materiilor prime

Europa poate construi fabrici de baterii mai repede decât își poate asigura materialele care intră în ele. Germania arată cel mai clar această tensiune. PowerCo, subsidiara de baterii a Volkswagen, a început producția la gigafabrica din Salzgitter folosind catozi nichel-mangan-cobalt, dar materiile prime procesate și părți din tehnologia de producție vin în continuare din China (Volkswagen Group, FAZ). Industria germană depinde în proporție de peste 99 % de importuri pentru unele inputuri strategice, inclusiv litiu, nichel și pământuri rare (BDI).

Economia lanțului de valoare explică de ce. Între 50 % și 60 % din valoarea unei baterii se află în extracția și procesarea materialelor, în timp ce doar 15 % până la 30 % revine asamblării celulelor, etapa pe care Europa a prioritizat-o (Chemietechnik, Deloitte). Europa a construit mai întâi partea cu valoare adăugată mai mică și a lăsat segmentul mai profitabil în mâna furnizorilor externi.

Dincolo de propriul termen-limită

Regulamentul privind materiile prime critice cere ca UE să ajungă până în 2030 la cel puțin 10 % extracție internă, 40 % procesare internă și 25 % reciclare pentru materiile prime strategice, cu o dependență de maximum 65 % față de o singură țară din afara UE în orice etapă de procesare (Eur-Lex, European Commission). Chiar și la capacitatea proiectată, Chvaletice ar acoperi o cincime din necesarul european de mangan pentru baterii, dar ar intra în producție la doi ani după termenul-țintă.

Strategia europeană pentru lanțul de aprovizionare al bateriilor are o problemă de ordine a pașilor. Dacă obține autorizațiile rămase, atrage circa 670 mil. dolari, semnează contracte ferme de vânzare și ajunge la o decizie finală de investiție, Chvaletice ar putea deveni după 2032 o parte reală a soluției. În calendarul actual, însă, proiectul ajută mai mult povestea europeană de după 2030 decât ținta europeană pentru 2030.