Dunărea oprește centrala Cernavodă

Ultimul reactor nuclear aflat în funcțiune în România a început procedura de oprire pe 13 august. Unitatea 2 de la Cernavodă este scoasă din producție pentru că nivelul Dunării a coborât sub pragul minim necesar răcirii centralei, la două săptămâni după ce Unitatea 1 fusese oprită din același motiv (Agerpres, Argus). Cele două reactoare asigurau împreună aproximativ 1,4 GW de energie electrică produsă continuu, indiferent de vreme sau de momentul zilei. Bucureștiul spune că deficitul poate fi acoperit prin importuri, cărbune și eolian, dar principala soluție de rezervă rămâne cumpărarea de electricitate de la vecini care se confruntă cu aceeași secetă.

De ce poate un fluviu să oprească un reactor

Centrala de la Cernavodă are nevoie permanentă de apă din Dunăre pentru răcire. Administrația Națională „Apele Române” (ANAR) a raportat că mira de la Cernavodă a ajuns la -230 cm, un nivel pe care oficialii l-au descris drept fără precedent (Digi24, Mediafax). La intrarea în țară, la Baziaș, debitul era de aproximativ 1.400 m³/s, adică aproape o treime din media normală a lunii august (Brussels Signal, Agerpres). Lucrările de urgență cu barje încărcate cu piatră au câștigat câteva zile, nu câteva săptămâni.

Golul de seară

Pe hârtie, opțiunile României pentru înlocuirea producției nucleare par suficiente. În orele critice, însă, devin mult mai fragile.

Importurile sunt pârghia principală. România are o capacitate de interconectare de 3,2–4,0 GW, ceea ce înseamnă că un asemenea volum de energie ar putea intra fizic prin rețelele transfrontaliere. Capacitatea cablurilor nu este însă același lucru cu energia disponibilă: cineva, la celălalt capăt, trebuie să producă electricitatea și să fie dispus să o vândă (Curs de Guvernare). Celelalte soluții sunt mai mici: repornirea unui grup pe cărbune de 330 MW la Rovinari, aproximativ 300 MW din hidroenergie limitată de secetă și producția eoliană, care are o medie de circa 525 MW, dar poate coborî la 100 MW (Digi24). Niciuna nu înlocuiește producția nucleară constantă, disponibilă zi și noapte.

Presiunea reală apare între 19:00 și 23:00, când solarul dispare, vântul rămâne imprevizibil, iar gospodăriile continuă să folosească aer condiționat și iluminat. Chiar înainte de oprirea Unității 2, potrivit Adevărul, România importa deja aproximativ 2.150 MW la vârfurile de seară, în timp ce consumul total era în jur de 8.000 MW (Adevărul). Analistul în energie Dumitru Chisăliță a avertizat că, într-o seară dificilă, discuția nu mai este despre preț, ci despre „cine va fi deconectat” (Mediafax). Oficialii susțin că populația nu riscă limitări de consum: planul de urgență prevede ca marii consumatori industriali să fie primii vizați de reduceri forțate (EMI Bulgaria).

Prețul rămâne parte din problemă. Când dispare energia nucleară ieftină, România o înlocuiește cu cărbune și importuri cumpărate la prețul pe care piața îl acceptă în acel moment. Costurile se văd mai întâi în piața angro și ajung ulterior în facturi. Nuclearelectrica și-a informat clienții că ar putea invoca forța majoră, clauza juridică prin care o companie este eliberată de obligațiile de livrare în circumstanțe extraordinare (ZF).

Vecinii pe care mizează România

Cele două țări care contează cel mai mult sunt Ungaria și Bulgaria.

Ungaria este mai degrabă un cumpărător concurent decât un furnizor. Paks, singura sa centrală nucleară, a pierdut aproximativ 1.770 MW din producția obișnuită de 2.000 MW din cauza aceluiași nivel scăzut al Dunării (MVM Paks, kormany.hu). Budapesta a autorizat operatorul de rețea MAVIR să deconecteze consumatorii industriali de peste 0,5 MW, cu penalități de 200 % din prețul spot (HVG).

Bulgaria este principala supapă regională. Exporturile sale au ajuns la 2.180 MW pe 7 august, dintre care 1.355 MW au mers către România (economic.bg). Dar producția bulgară urmează curba soarelui: la prânz, energia solară împinge exporturile în sus, în timp ce seara aprovizionarea depinde de centrala nucleară Kozlodui și de termocentralele pe cărbune de la Marița. Ministrul bulgar al Energiei a spus că Kozlodui mai avea o marjă de aproximativ o săptămână și jumătate la nivelurile actuale ale Dunării (DBR). Dacă această marjă se reduce, scade și cea mai importantă rezervă a regiunii.

România a notificat Comisia Europeană și a cerut o evaluare regională de adecvanță, adică o verificare a capacității de producție și de interconectare disponibile pentru acoperirea cererii în condiții de stres (HotNews). Comisia a transmis că sistemul electric european „rămâne stabil în pofida fenomenelor meteo extreme” (European Commission). Aceasta descrie Europa în ansamblu, nu problema României la ora 21:00. Riscul este concentrat în intervalul de import de seară, când două țări afectate de secetă încearcă să atragă fiecare peste 2.000 MW de la aceiași vecini. Dacă se ajunge sau nu la limitarea consumului industrial depinde de ce centrale bulgare funcționează în acea oră și de cât rezistă propria marjă de apă a centralei Kozlodui. Bucureștiul nu controlează niciuna dintre aceste variabile.