DAX: profituri de €52.6bn, 41,000 de joburi tăiate

Cele mai mari 40 de companii listate din Germania au raportat în al doilea trimestru un profit operațional record de 52,6 mld. euro, cu aproape 16 % peste nivelul de acum un an. În aceeași perioadă, aveau 41.000 de angajați mai puțin (Tagesschau, Handelsblatt). Cele două cifre trebuie citite împreună: aceleași grupuri pot produce profit în afara Germaniei, în timp ce reduc locuri de muncă în țară, iar diferența începe să schimbe harta ocupării industriale în Europa.

De unde vine profitul

DAX, indicele principal al bursei germane, nu este o fotografie fidelă a fabricilor din Germania. Include telecomunicații, asigurări, apărare și companii farmaceutice, nu doar producători industriali. Cel mai mare profit operațional al trimestrului a venit de la Deutsche Telekom, cu 6,9 mld. euro, susținut în mare parte de T-Mobile US. Allianz, grupul de asigurări, a fost pe locul al doilea, cu 4,9 mld. euro (Handelsblatt). După cum a observat FAZ, boomul profiturilor nu spune mare lucru despre starea fabricilor germane. O parte importantă din aceste câștiguri vine din activități care nu depind de muncitori industriali din Germania.

În fabrici, imaginea este diferită. Numărul angajaților din industria auto a scăzut cu 5,8 % într-un an, la 691.500, cel mai jos nivel din 2005. Industria prelucrătoare în ansamblu a pierdut 2,7 % din forța de muncă, coborând la 5,29 mil. de angajați (Tagesschau). Furnizorii de componente auto au pierdut 7,6 % din personal (DW). Această ultimă cifră contează mai ales pentru Europa Centrală, pentru că presiunea se transmite prin lanțurile de aprovizionare.

Germania investește mai puțin decât se uzează

Companiile nu mai reinvestesc suficient în operațiunile germane pentru a înlocui echipamentele care se uzează. Bundesbank a arătat în mai că investițiile fixe nete, adică banii cheltuiți pe utilaje și echipamente noi după scăderea deprecierii, au devenit negative în 2024 și 2025, pentru prima dată de la reunificare (Bundesbank). Cheltuielile companiilor pentru utilaje, ajustate cu inflația, sunt în scădere din 2019.

În spatele retragerii investițiilor se află o problemă de competitivitate. Bundesbank estimează că aproximativ trei sferturi din pierderea recentă a cotei Germaniei pe piețele de export vine din competitivitate mai slabă, nu din cerere globală mai redusă. Exporturile germane de automobile către China aproape s-au înjumătățit între 2021 și 2025 (Bundesbank). Prețurile energiei electrice pentru industrie au scăzut cu 4,2 % în ritm anual până în iunie (Destatis), ceea ce a mai redus presiunea șocului energetic din 2022-2023, dar structura generală a costurilor încă descurajează capacitățile noi de producție.

Presiunea ajunge în Europa Centrală

Germania este ancora lanțurilor industriale de pe continent. Aproape 28 % din exporturile Poloniei merg către Germania (PAP Mediaroom). Aproximativ o treime din exporturile Cehiei au aceeași destinație (Novinky). BCE, Banca Centrală Europeană care stabilește politica monetară pentru zona euro, a avertizat că presiunile de cost și slăbiciunile economice se transmit rapid prin aceste legături (BCE).

România arată deja cum se vede acest mecanism în practică. Producția de vehicule a scăzut cu 12,7 % în primul semestru, iar peste 18.000 de angajați din industria auto și-au pierdut locurile de muncă între ianuarie 2025 și aprilie 2026 (PSNews, ZF). Unele fabrici continuă să câștige comenzi: producția auto din Cehia a crescut cu 4,5 % în primul semestru, cu Škoda lucrând la capacitate maximă (iROZHLAS). Producția de vehicule din Ungaria a urcat cu 21 % în iunie (HVG). Acestea sunt însă câștiguri selective într-un sector auto european care, per ansamblu, se contractă.

Grupurile germane diversificate global își protejează marjele prin venituri externe, reduceri de costuri și un mix de sectoare mai puțin dependent de fabricile din Germania. Pentru economia germană, întrebarea devine unde va fi amplasată următoarea fabrică, linie de baterii sau comandă pentru furnizori. Această decizie corporativă se transmite prin rețelele de furnizori către Polonia, Cehia, Slovacia și România. Fabricile din Europa Centrală pot câștiga în continuare contracte când producția este mutată, dar asta nu înseamnă automat locuri de muncă sigure, mai ales când grupurile care decid reduc personalul în Europa.