Danemarca amână centrele de date pentru EV

Fiecare încărcător nou pentru mașini electrice, fiecare pompă de căldură și fiecare centru de date are nevoie de același lucru: un cablu până la rețea și o stație de transformare cu capacitate disponibilă. În Danemarca, acest spațiu s-a epuizat.

Guvernul danez vrea să înlocuiască sistemul „primul venit, primul servit” pentru racordările la rețeaua electrică cu un mecanism de prioritizare. Gospodăriile, apărarea, serviciile de sănătate și încărcătoarele pentru mașini electrice urcă în listă. Centrele de date străine coboară (Berlingske). Explicația ține de aritmetică. În 2025, operatorul de rețea Energinet a primit cereri pentru 33,5 GW de capacitate nouă, potrivit cifrelor citate de Danmarks Naturfredningsforening, o organizație daneză de mediu. Vârful de consum este de circa 7 GW (Data Center Dynamics). Coada de racordare este de câteva ori mai mare decât sistemul la care vrea să se conecteze.

O cerere de racordare rezervă capacitate în rețea. Poate bloca alte proiecte chiar înainte ca investiția respectivă să consume vreun kilowatt-oră. Doar centrele de date au ocupat aproximativ 16 GW din coada Danemarcei (Danmarks Naturfredningsforening). Guvernul a formulat compromisului în termeni ușor de înțeles pentru gospodării: consumul unui singur centru mare de date ar putea alimenta, alternativ, 50.000 de pompe de căldură pentru locuințe sau 73 de parcuri de încărcare pentru mașini electrice pe autostradă (Berlingske). Încadrarea este politică, dar descrie o raritate reală.

Blocajul comun al Europei

Problema Danemarcei se vede, în forme diferite, pe tot continentul. Rețelele electrice, adică firele, transformatoarele și stațiile care duc energia până la consumatori, au devenit principalul blocaj atât pentru tranziția verde, cât și pentru economia digitală. Comisia Europeană estimează că Europa are nevoie de investiții de circa 584 mld. euro în rețele până în 2030 (European Commission). CEER, organismul care coordonează autoritățile naționale de reglementare în energie, avertizează că listele de așteptare pentru racordare blochează simultan producția regenerabilă, încărcarea mașinilor electrice, electrificarea industriei și centrele de date (CEER).

În Irlanda, centrele de date consumă deja 22 % din electricitatea națională, față de 5 % în 2015 (RTÉ). În Țările de Jos, aproximativ 14.000 de firme așteaptă racordări noi sau extinderea racordărilor existente (PONT). Italia arată de ce capacitatea rezervată nu este același lucru cu cererea reală. Operatorul de rețea Terna are înregistrate cereri de racordare pentru centre de date de 84 GW, dar numai 12 proiecte au trecut de etapa depunerii cererii (Il Fatto Quotidiano). Proiectele speculative stau în coadă fără să consume energie, ceea ce face ca deficitul să fie parțial real și parțial produs de propriile reguli ale sistemului.

Compromisuri diferite pentru aceeași raritate

Fiecare țară încearcă un alt aranjament. Irlanda permite conectarea centrelor de date, dar numai dacă acestea își asigură 80 % din energie din capacități regenerabile irlandeze suplimentare în termen de șase ani și, pentru amplasamentele mai mari, dacă aduc propria capacitate de rezervă (William Fry). Abordarea olandeză cere unor utilizatori să accepte energie în cea mai mare parte a timpului, nu permanent, astfel încât rețeaua să poată deservi mai mulți clienți. Sistemul de partajare a capacității GOPACS oferă racordări garantate 85 % din timp, nu fără întrerupere (GOPACS). Încărcarea mașinilor electrice se potrivește bine acestui model. Ember estimează că aproximativ jumătate dintre mașinile electrice din UE ar putea fi încărcate în intervalele cu producție regenerabilă ridicată, transformând vehiculele într-o resursă de echilibrare a rețelei, nu doar într-o sursă suplimentară de consum (Ember).

Centrele de date sunt mai greu de flexibilizat, pentru că serverele funcționează continuu. Asociația daneză Datacenter Industrien susține că retrogradarea generală este răspunsul greșit: centrele ar trebui evaluate în funcție de capacitatea de a oferi stocare, consum flexibil sau alimentare locală, nu împinse în spate ca întreagă categorie (Børsen).

Cine plătește modernizarea rețelei

Întrebarea costurilor rămâne partea cea mai puțin clarificată. Un proiect de studiu al guvernului irlandez avertiza că modernizările de rețea necesare pentru creșterea centrelor de date ar putea majora facturile gospodăriilor la electricitate cu 295-644 euro în perioada 2025-2034, deși raportul final publicat a eliminat estimările mai ridicate (The Journal). Aceste costuri ajung la gospodării pentru că modernizările rețelei sunt recuperate prin tarife de rețea, adică taxele reglementate de pe fiecare factură care finanțează cabluri și stații de transformare. Un dezvoltator de centru de date poate plăti propria stație dedicată, dar investițiile mai ample în rețeaua de transport care alimentează zona sunt împărțite între toți consumatorii. Marele utilizator declanșează investiția; factura este absorbită de toată lumea.

Accesul la rețea a devenit, discret, politică industrială. Guvernele decid care părți ale economiei viitoare primesc primele capacitate garantată, în ce condiții, iar costul construirii acestei capacități ajunge pe facturile gospodăriilor ca tarif de rețea. Linia de pe factură nu va spune „servicii cloud”.