Danemarca raționalizează accesul la rețea

În nordul Europei, blocajul tranziției verzi s-a mutat de la producția de energie curată la capacitatea fizică de a o transporta. Danemarca a înghețat în martie noile racordări mari la rețea. Olanda construiește liste de așteptare cu reguli de prioritate socială. Germania are zeci de mii de proiecte care așteaptă să fie conectate. Cablurile, transformatoarele și stațiile care transportă energia electrică au fost construite pentru o altă epocă, iar disputa se poartă acum în jurul accesului la ele.

Danemarca nu mai semnează contracte

În martie 2026, Energinet, operatorul danez al sistemului de transport (compania care administrează rețeaua electrică de înaltă tensiune), a suspendat toate noile acorduri mari de racordare. Când pauza s-a încheiat formal, la 3 iunie, Energinet a anunțat că nu va reveni la vechiul sistem și că nu va semna noi acorduri înainte de toamnă (Ritzau/Energinet). Cererile pentru nou consum de energie electrică au ajuns la aproape 60 GW, de circa opt ori peste vârful actual de consum al Danemarcei, pe fondul proiectelor pentru centre de date, baterii, hidrogen și electrificare industrială (Produktion.dk, Dansk Fjernvarme).

Răspunsul Energinet este un model de raționalizare. În locul principiului „primul venit, primul servit”, proiectele vor fi evaluate în loturi, în funcție de maturitate, progres și „compatibilitatea cu rețeaua”, adică măsura în care un proiect ajută sau pune presiune pe infrastructura locală (Energinet). Autoritatea daneză de reglementare în energie, Forsyningstilsynet, a deschis o investigație formală pentru a stabili dacă Energinet poate impune aceste reguli fără aprobare prealabilă în baza legislației privind furnizarea energiei electrice (Forsyningstilsynet). Organizațiile industriale avertizează că proiectele foarte mari ar putea aștepta între cinci și zece ani (Tekniq).

Aproximativ una din patru companii daneze de termoficare a raportat întârzieri la racordare sau oferte de capacitate redusă într-un sondaj din februarie (Produktion.dk). Blocajul depășește proiectele mari care atrag atenția publică.

Coada se întinde pe tot continentul

Cazul Danemarcei este acut, dar nu izolat. Comisia Europeană estimează că rețelele electrice au nevoie de investiții de aproximativ 584 mld. euro până în 2030, iar circa 40 % din rețelele de distribuție ale UE au peste 40 de ani (European Commission). Agenția Internațională pentru Energie avertizează că extinderea rețelelor și autorizarea proiectelor nu țin pasul cu dezvoltarea capacităților regenerabile (IEA). CAN Europe estimează că peste 500 GW de energie eoliană sunt blocați în cozile europene de racordare (CAN Europe).

În Olanda, congestia rețelei s-a extins de la marii consumatori industriali la construcțiile obișnuite. Din 1 iulie 2026, micii utilizatori, precum dezvoltările rezidențiale și IMM-urile din zonele congestionate, vor intra și ei pe liste formale de așteptare (Klimaatkrachtig Goeree-Overflakkee).

În Germania, aproximativ 40.000 de proiecte ar aștepta racordarea, cu investiții de circa 45 mld. euro blocate. Într-un caz din Renania de Nord-Westfalia, unui parc industrial i s-a transmis că racordarea s-ar putea prelungi până în anii 2030 (Focus).

Mecanismul este fizic. Cererea de energie care venea înainte prin lanțuri de aprovizionare cu petrol, gaze și combustibili se mută pe rețelele electrice. Vehiculele electrice, pompele de căldură, instalațiile de hidrogen și centrele de date au toate nevoie de capacitate de rețea în locuri și la ore precise. O țară poate avea suficientă producție totală de energie și, în același timp, să nu poată racorda o fabrică nouă pentru că transformatorul sau stația locală sunt deja la limită.

Cine primește primul conexiunea

Raționalizarea creează câștigători și pierzători. Noul model danez favorizează solicitanții cu autorizații credibile, finanțare asigurată și profiluri flexibile de operare. Proiectele speculative pierd poziții. Olanda face triajul explicit: proiectele care reduc congestia și funcțiile vitale, precum sănătatea, gestionarea apei și transportul public, trec în față. Locuințele, infrastructura de încărcare și extinderea obișnuită a afacerilor pot rămâne în urmă (EVConsult). Un studiu pentru Utrecht a estimat că oprirea completă a racordărilor ar putea costa companiile locale, școlile și operatorii de transport 75-225 mil. euro pe an (BVS).

Există și instrumente intermediare. Tehnologiile de optimizare a rețelei, adică software-ul care recalculează în timp real câtă energie poate transporta în siguranță un cablu în funcție de vreme, ar putea crește capacitatea utilizabilă cu 20-40 % fără construcția unor linii noi (CATF). Germania permite deja operatorilor de rețea să reducă temporar consumul unor echipamente controlabile de peste 4,2 kW, precum pompele de căldură și încărcătoarele auto, în perioadele de blocaj, în loc să refuze direct racordarea lor (EnBW). Noul pachet al UE pentru rețele împinge spre autorizări mai rapide, filtrarea mai bună a cozilor, conexiuni flexibile și împărțirea transfrontalieră a costurilor (Eurelectric).

Întrebarea politică de fond este alocarea. Hărțile de capacitate care le arată dezvoltatorilor unde rețeaua este plină le spun, în același timp, investitorilor care regiuni mai par viabile. Când un transformator este la capacitate maximă, guvernele trebuie să aleagă între un centru de date, un ansamblu rezidențial, un proiect de baterii și conversia unei rețele de termoficare. Europa a petrecut un deceniu discutând cât de repede să facă tranziția verde. Acum se lovește de întrebarea mai grea: cine intră primul în rețea.