Euro digital, contra Visa și Mastercard

Europa se află într-o dependență strategică în plățile digitale. Aproximativ două treimi dintre tranzacțiile cu cardul din zona euro trec prin Visa și Mastercard (BCE, Journal of Competition Law & Economics). Treisprezece dintre cele 21 de țări ale zonei euro nu au un sistem național de carduri care să funcționeze la POS-urile magazinelor (Bundesbank). Pe 23 iunie, comisia economică a Parlamentului European a votat pentru avansarea regulamentului privind euro digital, trimițând dosarul spre votul în plen (Parlamentul European).

Euro digital ar fi numerar electronic emis de BCE, Banca Centrală Europeană, instituția care gestionează moneda euro, și distribuit prin băncile obișnuite. Nu ar fi o criptomonedă, ci un euro cu valoare fixă de un euro, garantat de banca centrală, nu de o companie privată (BCE). Ideea este ca banii din portofel să aibă o versiune digitală: bani publici deținuți direct, nu un depozit la o bancă privată.

De ce lipsa unei alternative înseamnă lipsă de control

Visa și Mastercard procesează plățile eficient. Problema apare când traficul de plăți depinde aproape integral de rețele străine: Europa nu controlează pe deplin prețul, standardele tehnice sau reziliența propriilor plăți digitale. Dacă aceste rețele majorează comisioanele, schimbă condițiile sau au întreruperi, comercianții și consumatorii europeni au puține alternative reale.

Girocard, sistemul german, arată exact golul de infrastructură. Funcționează în Germania, dar ajunge la terminalele din străinătate doar folosind infrastructura Visa sau Mastercard (Bundesbank). În plățile transfrontaliere cu cardul din zona euro, ponderea rețelelor non-europene se apropie de 100 %, potrivit oficialilor BCE citați de Le Monde (Le Monde). Franța are Cartes Bancaires, Italia are Bancomat, Țările de Jos au iDEAL. Niciunul nu funcționează fără fricțiuni peste granițe, iar ponderea lor cumulată a scăzut: sistemele internaționale de carduri au crescut de la circa 56 % din plățile cu cardul din zona euro în 2017 la aproximativ 61 % în 2022 (Journal of Competition Law & Economics).

Euro digital ar introduce un standard tehnic unic, astfel încât orice telefon, card sau terminal din zona euro să poată procesa plăți direct. Asta ar elimina nevoia ca tranzacțiile să fie rutate prin rețele americane. Textul pregătit de Parlament ar obliga majoritatea firmelor care acceptă deja plăți digitale să accepte și euro digital, ar plafona comisioanele plătite de comercianți, adică taxele achitate de magazine la fiecare plată cu cardul, și ar face gratuite conturile de bază pentru utilizatori (Parlamentul European, EU Perspectives).

Băncile riscă să piardă finanțare ieftină

Consumatorii ar primi o opțiune publică de plată, gratuită, care funcționează online și offline. Pentru tranzacțiile offline, textul Parlamentului precizează că datele de plată rămân pe dispozitiv, fără să treacă prin bănci sau procesatori de plăți (Parlamentul European). Comercianții ar putea câștiga dacă presiunea concurențială reduce costurile: Visa și Mastercard colectează în prezent aproximativ 2 mld. euro pe an de la comercianții europeni, prin comisioane de interschimb și comisioane de schemă, potrivit Le Monde (Le Monde).

Băncile sunt actorii cei mai prinși între două interese. Ar distribui euro digital și ar păstra relația cu clientul, dar ar risca să piardă depozite. Dacă populația mută bani din conturile bancare obișnuite în portofele de euro digital, băncile pierd o sursă ieftină de finanțare pe care o folosesc acum pentru creditare. Costul împrumuturilor ar putea crește în economie.

Cât de mare este riscul? Potrivit Reuters, simulările BCE arată că, la un plafon de deținere de 3.000 € pe persoană, până la 699 mld. euro, adică 8,2 % din depozitele gospodăriilor și companiilor din zona euro, ar putea ieși din conturile bancare (Marketscreener/Reuters). Este un scenariu, nu o prognoză. Dar explică de ce băncile germane au descris proiectul drept o „ofertă paralelă de stat”, fără valoare adăugată clară (Handelsblatt). Și costul construirii sistemului este disputat: BCE estimează 4 mld. până la 5,8 mld. euro pe patru ani, în timp ce cifrele avansate de sectorul bancar urcă până la 18 mld. - 30 mld. euro (Marketscreener/Reuters).

Testul real este adoptarea

Votul din comisia Parlamentului este doar o etapă. Mai sunt necesare aprobarea în plen, negocierile dintre Parlament și statele membre și o decizie finală a Consiliului. BCE a indicat tranzacții-pilot începând de la mijlocul lui 2027 și o posibilă primă emisiune în 2029 (BCE, EUNews).

Întrebarea mai grea este dacă oamenii îl vor folosi. O rețea de plăți prin care nu circulă bani rămâne suveranitate pe hârtie. Ratele de adoptare pe țări, costurile reale pentru comercianți după integrare și felul în care băncile vor promova produsul sau îl vor împinge discret în plan secund vor conta mai mult decât formularea finală a regulamentului. Europa și-a diagnosticat corect dependența. Nu este încă limpede dacă poate schimba obiceiul.