Dronă la turbina Unității 6 din Zaporizhzhia

O dronă de luptă a străpuns, la 30 mai, hala turbinelor de la unitatea 6 a centralei nucleare Zaporojie. Nu a fost înregistrată nicio scurgere radioactivă. Clădirea turbinelor nu conține combustibil nuclear și nici agent primar de răcire, astfel că avaria seamănă mai degrabă cu lovirea unei săli industriale de generatoare (Asociația Nucleară Mondială). Incidentul a scos însă la suprafață o vulnerabilitate mai gravă decât paguba materială: Uniunea Europeană nu are un mecanism independent prin care să știe ce se întâmplă în interiorul celei mai mari centrale nucleare din Europa și nu are un plan coerent de protecție civilă pentru scenariul în care răcirea cedează.

Șaisprezece zile de escaladare

Drona nu a apărut într-un vid. Între 13 și 25 mai, Rusia a derulat o campanie sincronizată: lovituri cu rachete hipersonice Oreșnik asupra orașelor ucrainene, exerciții nucleare cu aproximativ 64.000 de militari și solicitări publice de evacuare a civililor din apropierea liniei frontului. Lovitura din 30 mai asupra unității 6 a închis această succesiune.

Presa din Austria, Belgia și Țările de Jos a tratat incidentul cu cea mai puternică acoperire transfrontalieră din Europa, plasând Zaporojie în categoria riscurilor de securitate continentală. Reacțiile guvernamentale au venit mai lent. Agenția de mediu din România a confirmat că nivelurile de radiații au rămas normale (Radio România). Polonia a prelungit până în august protocoalele naționale de alertă, dar acestea vizează terorismul și sabotajul infrastructurii, nu o urgență radiologică purtată peste graniță de vânt (Dziennik). Bulgaria, țara europeană care a absorbit cea mai mare doză de radiații pe cap de locuitor după dezastrul de la Cernobîl din 1986, nu a emis niciun comunicat.

Orbire instituțională

Cele șase nuclee de reactor de la Zaporojie au nevoie de răcire constantă, iar sistemele care asigură această funcție s-au degradat de când Rusia a ocupat centrala, în martie 2022. Alimentarea externă cu energie a fost întreruptă în repetate rânduri. Dacă rețeaua electrică și generatoarele de rezervă cedează simultan suficient de mult timp, barele de combustibil se supraîncălzesc. Acesta este scenariul Fukushima.

Agenția Internațională pentru Energie Atomică, organismul ONU de supraveghere nucleară, menține la fața locului patru inspectori prin rotație, dar accesul lor este sever limitat. Autoritatea nucleară a Ucrainei a transmis Consiliului guvernatorilor AIEA că inspectorilor li se refuză intrarea în halele reactoarelor și nu li se permite să discute direct cu personalul ucrainean (News Ukraine). Până la 31 mai, echipa nu primise acces pentru a examina cele mai recente avarii (Internazionale/Reuters). Directorul general Rafael Grossi propune încă din septembrie 2022 o „zonă de protecție pentru siguranță nucleară”. Rusia a respins ideea. Ultima opțiune a AIEA este sesizarea Consiliului de Securitate al ONU (Statutul AIEA, articolul XII), unde Rusia are drept permanent de veto.

Uniunea Europeană adaugă peste acest blocaj o slăbiciune structurală. Nu operează nicio capacitate independentă de colectare de informații nucleare. Guvernele europene depind integral de informațiile furnizate de SUA și Regatul Unit pentru a înțelege condițiile din interiorul centralei. Dacă Washingtonul reduce prioritatea subiectului sau restrânge fluxul de date, Bruxellesul nu are o alternativă. Patru inspectori cu acces limitat și un flux de informații împrumutat formează, în practică, întregul sistem european de avertizare timpurie pentru un accident nuclear aflat la 500 de kilometri de România.

Adăposturi care există pe hârtie

Protecția civilă este și mai subțire pe teren. România, cel mai apropiat stat membru al UE, nu a făcut public niciun plan de evacuare pentru un accident la Zaporojie. Comprimatele de iodură de potasiu se află în stocuri guvernamentale, nedistribuite. Infrastructura de adăpostire a Poloniei acoperă aproximativ 3,8 % din populație. Berlinul, capitala celui mai populat stat european din NATO, nu are niciun adăpost funcțional.

NATO desfășoară exerciții pentru scenarii nucleare într-un raport de aproximativ 32 la 1 față de Rusia. Aproape niciunul nu simulează însă ceea ce s-ar putea întâmpla efectiv la Zaporojie: un incident radiologic la o centrală civilă ocupată, nu un schimb militar. Exercițiile repetă un tip de război care nu seamănă cu riscul concret.

Autorul atacului cu dronă din 30 mai rămâne disputat. Rusia acuză Ucraina și invocă un cablu de ghidaj prin fibră optică. Ucraina neagă implicarea. Fără verificare independentă, disputa rămâne blocată. Guvernele europene încă nu pot spune ce ar face când următoarea marjă de siguranță de la Zaporojie va ceda.