Seceta blochează jumătate din Europa

Debitul Padului la Cremona a coborât la 193 m³/s, aproximativ o treime din media istorică (Il Giorno). Cifra contează pentru că Padul irigă cea mai productivă zonă agricolă a Italiei, alimentează hidrocentrale și împiedică apa sărată să urce din mare în deltă. În același timp, Dunărea a scăzut sub nivelul necesar pentru răcirea singurei centrale nucleare a României, iar Rinul, la Kaub, punctul îngust care dictează capacitatea de transport fluvial pentru vestul Germaniei, a trecut sub minime istorice. Seceta lovește simultan toate cele trei sisteme, iar Centrul Comun de Cercetare al UE a anunțat la 12 august că fenomenul acoperă acum 50 % din teritoriul UE și al Regatului Unit (JRC). Râurile fac o muncă industrială pe care, de obicei, nu o vedem: răcesc centrale electrice, transportă mărfuri, irigă terenuri agricole și produc energie hidro. Când apa scade, aceste patru funcții cedează împreună.

Centrale electrice fără suficientă apă de râu

Efectul cel mai vizibil se vede în electricitate. Centrala de la Cernavodă, care furnizează în mod normal aproximativ o cincime din producția națională de energie, a fost oprită complet la 13 august, după ce ambele reactoare au rămas fără apă suficientă din Dunăre pentru răcire (Le Monde, Al Jazeera). Reactoarele nucleare produc cantități foarte mari de căldură; doar o parte se transformă în electricitate, iar restul trebuie evacuat prin apa care trece prin condensatoare. Când nivelul râului scade prea mult pentru pompele de captare, centrala trebuie să se oprească.

Centrala Paks din Ungaria, care produce aproape jumătate din electricitatea țării, arată aceeași vulnerabilitate din alt unghi. Producția a coborât la începutul lunii august de la circa 965 MW la 240 MW, pe fondul unor minime istorice ale Dunării. Guvernul a intervenit prin scufundarea unor barje încărcate cu piatră și construirea unui prag temporar pe albia râului, pentru a ridica apa cu câțiva centimetri în zona prizei de răcire (ABC News, Telex). În Franța, râurile au încă adâncime suficientă, dar apa folosită la răcire s-ar întoarce prea caldă în cursurile de apă și ar depăși limitele stabilite pentru protecția vieții acvatice. Până la 12 august, 13 dintre cele 57 de reactoare franceze erau afectate, iar constrângerile de mediu, peste care s-a suprapus blocarea prizelor de răcire de către meduze la Gravelines, scoseseră din funcțiune un nivel record de 20,4 % din capacitatea nucleară a Franței (Boursorama/AFP, Euronews).

Când o țară pierde producție nucleară ieftină, cumpără energie de la vecini prin piața europeană cuplată, unde electricitatea circulă peste granițe către ofertele acceptate la prețurile cele mai mari. Prețurile cresc acolo unde traderii trebuie să pornească centrale mai scumpe sau să atragă importuri. Prețul spot al energiei în Franța pentru ziua următoare a urcat cu 34 % într-o singură zi, până la 126 €/MWh la 10 august, potrivit France Épargne. Centrala Kozlodui din Bulgaria, încă operațională pe sectorul bulgăresc al Dunării, s-a confruntat cu o cerere de export fără precedent, de 3.500–4.000 MW, din partea traderilor români și ungari (Mediapool). Bulgaria devine astfel o rezervă regională, dar una fragilă: dacă și Kozlodui ar fi limitată, exporturile respective ar dispărea.

Barje pe jumătate goale, terenuri invadate de sare

Pe Rin, Institutul Federal de Hidrologie al Germaniei a confirmat că râul a atins sau a coborât sub cele mai mici niveluri cunoscute pe porțiuni extinse (BfG). O navă proiectată pentru 1.200 de tone a trecut prin Kaub cu doar 180 de tone la bord (Argus Media). Producătorul de chimicale Covestro a anunțat că transportul materiilor prime limitează deja producția (Tagesschau). Transportul rutier și feroviar poate prelua o parte din marfă, dar aritmetica este severă: o scădere de 25 % a transportului pe Rin înseamnă aproximativ 3 mil. de tone pe lună, adică în jur de 120.000 de curse suplimentare cu camionul, pe care rețeaua rutieră nu le poate absorbi ușor (WDR). Guvernul german tratează deja nivelurile scăzute ale apei ca pe un risc economic recurent (Handelsblatt).

În bazinul Padului, lacurile prealpine care susțin irigațiile de vară sunt aproape golite: Maggiore este la 5,3 %, Como la 5,9 %, iar Iseo la 5 % (Il Sole 24 Ore). Apa sărată a urcat 20–25 km în interiorul Deltei Padului, făcând apa de irigații inutilizabilă pentru cultivatorii de orez, care deja primesc volume raționalizate (Pianura Reno). Producția hidroenergetică a Italiei a scăzut în iulie cu 14,9 % față de anul anterior (Affaritaliani), exact într-un moment în care seceta pune deja presiune pe alimentarea cu energie la nivel continental.

Gestionarea crizei nu înseamnă adaptare

Fiecare țară a găsit o soluție de moment. Ungaria a construit un prag pe albia Dunării. Franța a rămas exportator net de energie. România a acoperit golurile prin importuri. Dar fiecare reparație depinde de rezerva altcuiva. Lucrările de urgență pe râu ridică apa la o priză de răcire, fără să creeze debit. Derogările termice permit centralelor să funcționeze cu apă evacuată mai caldă, dar mută presiunea asupra ecosistemelor. Importurile funcționează numai cât timp un vecin are capacitate disponibilă. Europa a învățat să împrumute această rezervă în perioadele de secetă; cifrele de acum arată limita mecanismului. Adaptarea trebuie făcută înainte ca toți vecinii să aibă nevoie de aceeași rezervă în același timp.