CETA, blocaj judiciar la Dublin

În octombrie, o instanță din Dublin va examina o contestație constituțională care vizează unul dintre cele mai importante acorduri comerciale ale Uniunii Europene. Eurodeputata Sinn Féin Lynn Boylan a dat în judecată guvernul irlandez, susținând că noua lege prin care Irlanda vrea să ratifice CETA, acordul comercial dintre UE și Canada, nu respectă cerințele constituționale (Irish Times). La prima vedere, este un litigiu intern. În realitate, cazul arată o vulnerabilitate a politicii comerciale europene: Bruxellesul poate negocia și pune parțial în aplicare un acord, dar constituția unui singur stat membru îl poate ține ani întregi într-o zonă juridică neterminată.

Partea comercială a CETA funcționează deja. Aproape toate tarifele vamale dintre UE și Canada au fost eliminate când acordul a început să fie aplicat provizoriu, în septembrie 2017 (Council of the EU, Western People). Exportatorii europeni din industrie și agroalimentar beneficiază de bariere mai reduse și pot participa la contracte publice canadiene (Rijksoverheid). Institutul german ifo a estimat pentru Germania un câștig pe termen lung de 0,19 % din venitul real pe cap de locuitor, adică venitul ajustat cu inflația (consulting.de). La nivel macroeconomic este o cifră mică, dar beneficiile se văd deja în anumite sectoare. Întrebarea este de ce acordul nu poate fi închis juridic.

Tribunalul pentru investitori asupra căruia nimeni nu cade de acord

CETA este un „acord mixt”: unele componente țin de competențele Bruxellesului, altele intră în zone rezervate guvernelor naționale (Council of the EU). Pentru ca întregul acord să producă efecte juridice, fiecare stat membru trebuie să îl ratifice potrivit propriilor reguli constituționale. Componenta încă blocată este Investment Court System, sau ICS, un tribunal permanent în fața căruia un investitor străin protejat de CETA ar putea da în judecată un guvern pentru încălcarea angajamentelor privind investițiile, în afara instanțelor obișnuite ale acelui stat (European Commission). De aici vine opoziția principală: companiile străine ar primi o cale juridică specială, inaccesibilă firmelor locale sau cetățenilor.

În 2022, Curtea Supremă a Irlandei a decis că țara nu poate ratifica CETA în forma legislativă existentă, deoarece sistemul tribunalului pentru investitori ar lăsa instanțele irlandeze fără puterea de a verifica deciziile tribunalului (Comhlámh). Aceeași instanță a indicat, cu o majoritate de 6 la 1, că problema ar putea fi remediată printr-o nouă lege, fără modificarea constituției (Irish Times).

Guvernul a răspuns prin Arbitration (Amendment) Act 2026. Legea prevede că ordinele de compensare emise de tribunalele pentru investitori pot fi executate în Irlanda doar cu aprobarea High Court și permite instanței să blocheze executarea dacă ordinul intră în conflict cu ordinea constituțională irlandeză (William Fry). Dosarul deschis de Boylan susține că această soluție tot nu oferă instanțelor irlandeze suficient control. Audierea din octombrie va testa exact acest punct.

Aceeași dispută, în mai multe state europene

Irlanda nu este singurul stat în care ratificarea a fost blocată. Regiunea valonă din Belgia a oprit CETA în 2016, iar parlamentele sale regionale au votat aprobarea abia în iunie 2026 (PFWB). În Franța, camera inferioară a aprobat ratificarea, dar Senatul a respins-o (Vie publique). În Țările de Jos, proiectul a trecut de una dintre camere, dar se afla încă în procedură la Senat în iunie 2026 (Eerste Kamer).

Tiparul se repetă în sisteme politice diferite. Componenta de reducere a tarifelor și de deschidere a piețelor stârnește puțină rezistență. Drepturile acordate investitorilor sunt problema. Organizațiile agricole franceze se tem de presiunea asupra prețurilor din partea cărnii de vită canadiene produse după standarde diferite (Fondation Robert Schuman). Organizațiile germane de mediu susțin că tribunalul prevăzut în tratat ar putea fi folosit pentru contestarea reglementărilor de mediu (Umweltinstitut). Sunt riscuri invocate, nu pierderi demonstrate, dar au suficientă greutate politică pentru a bloca ratificarea.

Audierea de la Dublin va decide dacă soluția legislativă a Irlandei răspunde cerințelor Curții Supreme. Dacă răspunsul va fi negativ, Bruxellesul se va confrunta cu o întrebare care depășește cu mult relația cu Canada: cât timp mai poate UE să includă tribunale pentru investitori în acordurile comerciale, când constituțiile naționale continuă să le respingă?