Shell și ordinul climatic de 45%

Curtea Supremă a Țărilor de Jos a audiat pe 22 mai pledoariile în Milieudefensie v. Shell, dosarul care poate stabili dacă judecătorii din Europa pot obliga o companie să își reducă emisiile de carbon cu un procent precis. Instanțe din cinci jurisdicții europene au confirmat deja, separat, că firmele din sectorul combustibililor fosili au o obligație juridică de a răspunde riscurilor climatice. Niciuna nu a transformat însă această obligație într-o țintă obligatorie.

Ordinul care a deschis cazul

În 2021, o instanță de prim grad de la Haga a obligat Shell să își reducă emisiile globale de CO₂, inclusiv emisiile indirecte produse de clienții care ard combustibilul vândut de companie, cu 45 % până în 2030. Ordinul s-a bazat pe obligația nescrisă de diligență din dreptul civil neerlandez, prevăzută la articolul 6:162 din Codul civil. Până atunci, nicio instanță nu impusese unei corporații o țintă climatică numerică.

În noiembrie 2024, Curtea de Apel a anulat ordinul. Judecătorii au confirmat că Shell are o obligație de diligență climatică, dar au decis că nu există un consens științific care să permită atribuirea unui anumit procent de reducere unei singure companii. Dacă Shell ar fi obligată să își reducă vânzările, producția s-ar muta pur și simplu către competitori, a argumentat instanța. Hoge Raad, Curtea Supremă neerlandeză, care verifică doar aplicarea corectă a legii de către instanțele inferioare, ar urma să emită un punct de vedere consultativ până la sfârșitul lui 2026 și o hotărâre finală la începutul lui 2027.

Instanțele europene acceptă obligația, dar se opresc înaintea țintei

Blocajul neerlandez face parte dintr-un tipar mai larg. În Germania, Curtea Regională Superioară din Hamm a confirmat în mai 2025 că grupul energetic RWE poate fi, în principiu, tras la răspundere pentru efecte climatice produse la mii de kilometri distanță, dar a respins cererea concretă pe baza faptelor din dosar. În Franța, instanțele vor decide pe 25 iunie dacă TotalEnergies trebuie să își alinieze strategia de producție la Acordul de la Paris, în baza legii franceze din 2017 privind obligația de vigilență, după un proces început în februarie 2026. În Italia și Elveția, instanțele au acceptat de asemenea competența în litigii climatice împotriva unor companii (Lexxion, Morgan Lewis), fără să impună ordine concrete.

Direcția este clară: instanțele acceptă că firmele au o obligație climatică, dar evită să stabilească ele însele ținte de emisii.

Aceste dosare ar conta mai puțin dacă legislația Uniunii Europene ar oferi un cadru ferm. Directiva privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor, CSDDD, legea UE din 2024 care cere companiilor mari să gestioneze prejudiciile de mediu din lanțurile lor de aprovizionare, a fost slăbită sever în februarie 2026. Planul obligatoriu de tranziție climatică a fost eliminat. Regulile privind răspunderea civilă au fost scoase. Domeniul de aplicare a fost restrâns la companii cu peste 5.000 de angajați și 1,5 mld. euro cifră de afaceri, ceea ce ar acoperi sub 1.000 de firme în toată UE. Odată golită directiva de principalele mecanisme de aplicare, presiunea revine instanțelor naționale.

Ce face Shell în timp ce se judecă

Shell susține că tratează cu seriozitate riscurile climatice și că instanțele nu ar trebui să gestioneze în detaliu strategia unei companii. Cheltuielile arată însă o altă ordine a priorităților. În 2024, Shell a investit aproximativ 12,7 mld. dolari în explorare și producție de petrol și gaze, 2,5 mld. dolari în energie regenerabilă și a returnat acționarilor 22,5 mld. dolari; în februarie 2026, directorul general al companiei a pus public sub semnul întrebării angajamentul de emisii nete zero până în 2050.

Milieudefensie, organizația Friends of the Earth Netherlands, nu a așteptat decizia Curții Supreme și a depus în aprilie 2026 o nouă acțiune, prin care cere ca Shell să oprească investițiile în noi zăcăminte de petrol și gaze. Schimbarea strategiei juridice este relevantă: de la procente de reducere a emisiilor către decizii directe de investiții.

Ce urmează

Hotărârea în cazul TotalEnergies, așteptată pe 25 iunie, ar putea veni înaintea deciziei Curții Supreme neerlandeze și ar putea deveni primul ordin judiciar obligatoriu care leagă producția unei companii de ținte climatice. Institutul Grantham al London School of Economics a numărat 226 de noi litigii climatice deschise la nivel global în 2024, iar ponderea dosarelor împotriva companiilor este în creștere. În toate cele cinci jurisdicții, obligația juridică de acțiune climatică există deja pe hârtie. Ce anume cere ea unei companii să facă rămâne, deocamdată, nedefinit de instanțe și de legislatori.